Partenie Marian Medrea, hunedoreanul care nu vrea să renunţe la trecut

Natalia Bumbac

Hunedoreanul Partenie Marian Medrea (foto) are o pasiune inedită – păstrarea obiectelor vechi, nefolositoare în zilele noastre, însă, încărcate de istorie şi semnificaţii. O misiune pe care şi-a asumat-o şi pe care o duce la îndeplinire de peste 20 de ani, aşa cum el însuşi afirmă. De când s-a aruncat în braţele acestei pasiuni, hunedoreanul a adunat aproape 600 de obiecte vechi, fiecare dintre ele având propria poveste. Le-a aranjat într-un mic muzeu pe care singur l-a ridicat în livada proprie. Un muzeu în care, dacă intri, poţi afla istoria iluminatului în minerit, cea a prelucrării lânii, a cânepii sau chiar a scrisului.

Avea podul plin de ”vechituri”
S-a născut într-o familie de oameni simpli, în satul Dealu Mare, comuna Vălişoara, un loc binecuvântat de Natură şi de Dumnezeu. În urmă cu 20 de ani şi-a desoperit o pasiune care poartă cu ea o doză de patriotism şi de dragoste faţă de istoria ţinuturilor natale – păstrarea obiectelor vechi. Meticulos din fire, Partenie Marian Medrea a pus la punct o adevărată arhivă de documente despre fiecare piesă care a ajuns în muzeul său. Sunt obiecte pe care Medrea le-a salvat de la distrugere sau chiar de la dispariţie şi care vorbesc despre trecutul locurilor în care a văzut lumina zilei.
”Misiunea mea este strângerea, studierea şi păstrarea diferitelor obiecte vechi. A cunoaşterii istoriei fiecărei piese. Pentru aceasta, mă documentez din cărţi de specialitate, discut cu bătrânii satului. Pentru mine este o căutare continuă şi fără limite, care nu se termină niciodată. Am făcut sacrificii imense pentru a strânge lucruri impresionante, am cheltuit bani şi timp. Totul a început în anul 1999, când am constatat că lucrurile vechi, deosebit de valoroase, sunt colectate de diverşi afacerişti şi duse în străinătate, pentru a fi vândute colecţionarilor. Obiecte care de-a lungul secolelor au fost folositoare şi au fascinat prin ingeniozitatea celor care le-au creat. Fapt care m-a convins că ele trebuie să rămână în aceste locuri”, mărturiseşte hunedoreanul.
Tot atunci, Partenie Marian Medrea a realizat că şi el are podul plin de ”vechituri” şi că era pe punctul să le arunce. Au fost primele piese incluse în colecţia sa, fiind urmate de obiecte din gospodăriile bunicilor săi şi ale rudelor. Spre exemplu, o piesă extrem de rară pe care o avea în podul casei este o caschetă cu lampă de miner pe care bunicul său, Maxim Drăgoi, a primit-o de la un inginer neamţ, care lucra la o fostă mină din zona satului Dealu Mare. De acolo se extrăgea minereu de fier şi în Al Doilea Război Mondial, când Armata Română a întors armele împotriva aliaţilor, inginerul neamţ i-a făcut cadou acest obiect bunicului său, în semn de prietenie. ”Aproape fiecare obiect are povestea lui, în spatele fiecărei piese există un trecut fabulos. Sunt multe lucruri rare pe care pur şi simplu le-am salvat de la dispariţie. Spre exemplu, am salvat de la topire un opaiţ din secolele XVI – XVII, pe care l-am văzut la un punct de colectare a fierului vechi… Un dicţionar universal din 1925, care era în lada cu lemne de la sobă, cu ale cărei file proprietara aprindea focul”, a explicat Medrea.

”România ţara Turismului”
O altă piesă fascinantă din muzeul hunedoreanului este o cutie dreptunghiulară îmbrăcată în piele care, la prima vedere, nu trădează cu nimic că ar fi un aparat de fotografiat Kodak, de la mijlocul secolului XIX. Mai are şi un ”caiet” de elev din secolul XIX, fiind de fapt o tăblie de mărimea unei coli A4, pe care se scria cu creta. Orologii vechi, nenumărate lămpi şi felinare, dicţionare şi cărţi vechi, o hartă cu inscripţia ”România ţara Turismului” din perioada interbelică, toate şi-au găsit loc în colecţia hunedoreanului. A adunat un întreg arsenal de unelte pentru prelucrarea lânii, a cânepii, a lemnului sau fierului, toate fiind indispensabile la casa omului în secolele trecute. Printre obiectele vechi s-au rătăcit şi câteva mai noi, din contemporaneitate, despre care Partenie Marian Medrea spune că vor fi şi ele la un moment dat pe cale de dispariţie.