OTV-izarea, pe cai mari!

Nu am devenit un fan OTV şi nici al lui Gigi Becali, deşi cu ceva timp în urmă, am scris un editorial despre ziua în care Gigi Becali mi-a fost simpatic.
Acum, cred că nici un jurnalist nu ar trebui să rămână indiferent cu ceea ce i se întâmplă lui Dan Diaconescu, indiferent de cât de mult îi place OTV! Nu pledez aici pentru un ataşament fără discernământ faţă de metodele uzitate de Dan Diaconescu la televiziunea sa, dar un asemenea scandal nu poate şi nu trebuie ocolit de breaslă.
Că la Dan Diaconescu erau emisiuni şi apariţii plătite, ăsta era secretul lui Polichinelle. Nu pot spune dacă s-a practicat şi şantajul. Poate că da, poate că nu. Ceea ce se poate pune sub semnul întrebării este maniera de a proceda, exact ca în cazul Gigi Becali. Tam-tam, audieri timp de ore întregi la DNA, ieşire cu cătuşe, mă rog, tot arsenalul de „imagine”, bun pentru a impresiona/a da subiect de discuţie.
Oricum, această celebră arestare vine la doar o zi după reuniunea de la Snagov a PDL. Să fie o coincidenţă? Să fie Dan Diaconescu un pericol public atât de mare, mai mare ca Nuţu Cămătaru şi alţi interlopi celebri, care evoluează cu graţie în deplină libertate? Totul este în scop de intimidare? Sau „opinia publică” are nevoie de o nouă abatere a atenţiei de la vila lui Videanu şi politica de austeritate a lui Boc, spre un „mogulaş” de presă, care a fost aproape supărat că nu a fost inclus în mai celebra listă cu Vântu şi Voiculescu, cei doi duşmani ai României şi Poştei Române din campania electorală? Ba chiar, un coleg mi-a spus că nu e altceva, decât o punere în scenă a unei înţelegeri Băsescu – Dan Diaconescu, în beneficiul reciproc ulterior al celor doi. Ce-i drept, ultima versiune mi se pare hilară, dar faptul că trăim în România, cum spune Mircea Badea, nu ne permite să o lăsăm total deoparte.
Concluzia este însă, în opinia mea, destul de clară – după ani de zile de disfuncţionalităţi şi manipulări grosolane de presă, nu mai suntem dispuşi să înghiţim nimic. E de înţeles. Nimeni nu-l mai crede pe Petrică, după ce a strigat de mai multe ori „vine lupul!” şi lupul n-a venit.
E, dacă doriţi, o transpunere în practică, poate în detrimentul iniţiatorilor, a stilului promovat de OTV, cel care ţine lumea ocupată cu Elodii şi magdeciumac, e o ieşire (parţială?) din scenă grotescă pentru Dan Diaconescu, aruncat de Tolea în tomberon.
Dar, una peste alta, libertatea de expresie nu are nimic cu bunul-simţ şi moralitatea. Dacă dovezile împotriva lui Dan Diaconescu sunt minore, vom asista la încă o manifestare originală şi discreţionară a exercitării puterii de către statul românesc.