Oratores, bellatores, laboratores

Volodia Macovei
Personalitate copleşitoare, prin puterea de a sintetiza resurse uriaşe ale culturii, Georges Dumézil, uimitor specialist în mitologie comparată, a lăsat una dintre cele mai simple şi fascinante teorii, aceea a structurii funcţionale tripartite a societăţilor străvechi indo-europene.

Studiile sale, sprijinite şi de stăpânirea exemplară a numeroase limbi vechi – amintim doar latina, greaca veche, sanskrita şi persana –, cu acces direct la texte fondatoare, au generat o concluzie interesantă, anume că societăţile indo-europene erau guvernate de trei funcţii fundamentale: funcţia sacrului şi suveranului, cea războinică şi cea productivă. Ele impuneau o structură socială împărţită în oratores (cei care se roagă), bellatores (cei care se luptă) şi laboratores (cei care muncesc). Mitologic, aceste trei funcţii erau bine reprezentate în triada romană ce impunea sacralitatea lui Jupiter, forţa războinică a lui Marte şi fecunditatea lui Quirinus.
Cele trei funcţii au fost concepute de Dumézil într-o ideologie capabilă să reflecte realităţi profunde ale lumii vechi şi să mute înţelegerea istoriei în plan superior. Ele formează, pe de-o parte, un sistem de gândire propriu societăţilor străvechi, utilizat de elite, dar şi o stratificare socială uşor de descoperit în realitatea vremurilor. Chiar dacă simbiozele modernismului maschează detaliile, nu ne e greu să găsim determinaţiile acestei teorii chiar în societatea în care trăim: unii manipulează conştiinţe şi conduc, alţii sunt războinici în sens larg, iar alţii muncesc, produc şi hrănesc.

Propunere de lectură:
Georges Dumézil, „Mit şi epopee”.