Fara bascalie

Operaţia a reuşit, pacientul a murit…

Înainte de toate, o povestioară.
Pyrrhus din Epir (scris şi Pyrrhos sau Pirus), rege al moloşilor, populaţie greacă din regiunea Epir (306-302 şi 297-272 î.Hr.) şi al Macedoniei (288-284, 273-272 î.Hr.) s-a remarcat ca un mare general, cunoscute fiind mai ales luptele sale din sudul Italiei împotriva statului roman. Chemat de oraşul-stat Tarent în ajutor împotriva expansiunii romanilor, el a obţinut două victorii în luptele cu aceştia, la Heracleia şi Ausculum. Pierderile mari în rândul armatei sale din bătălia de la Ausculum l-ar fi făcut pe rege să exclame: „Încă o victorie ca aceasta şi suntem pierduţi!“
Presupunem că vom trece prin criza asta. Eu nu cred că poporul va mai ieşi în stradă, ca în 1989. Nu mai e acelaşi popor, pentru că au trecut 20 de ani. Cei de-acum nu mai sunt precum cei de-atunci, situaţia nu mai este la fel. Fiecare se descurcă cum poate, solidaritatea, cât a existat, a fost distrusă. Să nu uităm că şi în 1989 a ieşit pe străzi o minoritate. Prin urmare, eu cred că psihologic, sociologic şi economic, nu mai este posibilă o revoltă. Şi eu, unul, aş prefera schimbări politice democratice, nu prin forţă.
Presupunem deci, că trecem prin criză. Cu ce preţ? Precum Pyrrhus? Sau conform expresiei din titlu? Cum va arăta România devastată de măsuri de austeritate, cu salarii şi pensii diminuate, cu concedii post-natale reduse şi indemnizaţii pentru mame tot reduse, deci cu natalitatea pe tobogan (nu că acum am sta extraordinar…), dar cu îndemnurile heirupiste şi cinice ale doamnei Udrea, care vorbeşte despre copii fără să-i aibă, cu firme puse pe butuci, dar cu datorii uriaşe, fără investiţii majore, dar cu miniştri băşcălioşi până la impertinenţă? Cât timp ne va trebui să ne ridicăm? Oare nu prea mult? Oare nu vom pierde mult prea mulţi oameni talentaţi? Oare sistemul educaţional nu va fi în colaps, incapabil de performanţă? Oare medicii vor mai fi de-ajuns?
Cu mândrie patriotică, învăţam la şcoală că tactica tradiţională de luptă a poporului român se manifesta prin pârjolirea recoltelor şi otrăvirea fântânilor. Ah, ce mândri mai eram… Nu ne întrebam ce mai mânca şi ce mai bea poporul român după…
Tot cu titlu personal, aş fi preferat să văd o cooperare între forţele politice, pentru găsirea unei soluţii acceptate. Păstrarea, adică, a balanţei Putere-Opoziţie, dar cu un minim acord în privinţa interesului naţional şi nu cu metode gen Roberta Anastase.
Aşa, avem o singură variantă. Este oare cea corectă? Eu ştiu că atunci când eşti în dubiu, mai întrebi, vorba concursului, un prieten, dacă-l ai, un vecin, o cunoştinţă, pe cineva acolo. E în firea omului. În loc de asta, suntem eternizaţi în postura de ciuruiţi vs. ciuruitori.
Un fleac!

2 comentarii la „Operaţia a reuşit, pacientul a murit…

  • frumoasa povestioara de la inceput!”cu mindrie patriotica invatam la scoala” se pare ca nu am invatat lectia asta cum trebuia si mai ales nu am trecut la proba practica de patriotism probabil din lasitate probabil din snobism probabil…pentru unii nu pentru toti! poate ceea ce spune d.na Udrea despre copii nu este tocmai gresit a avea crese si a lasa mamele sa-si continue cariera sa nu se desocializeze este o treaba buna. nu am vazut o batalie inteligenta pentru protectia mamei si a copilului nici in tabara liberala, macar din partea celor care au copii. imi puteti da exemplu de o parlamentara liberala sau chiar din alt partid interesata de copii abandonati pe strazile capitalei? in schimb am vazut un ziarist italian care a povestit cu lux de amanunte cum se nasc copii din copiii canalelor capitalei am vazut un reportaj la RTSI despre situatia copilului in Romania anului 2007 si nu era deloc magulitor…va inteleg amaraciunea dar daca ne mai permitem mult sa numim gastile partide asa cum s-a permis cu o inconstienta aberanta sa apara mari capitalisti din banul public, indiferent pe cine criticam tembelismul este general…

  • Povestea e cu tilc, dar e poveste.
    Criza prin care trecem, in schimb , este o certitudine.
    Cum cum trece ? Se pot da mai multe raspunsuri”profane”.
    Mai pe limba noastra a celor ce comenteaza pe aici ,si cel mai simplu spus, vom trece asemenea celorlalti,care sunt cam in aceeasi situatie ca si noi.Pentru ca nu trebuie sa uitamca nu suntem singuri in Europa si toate tarile ,ei sunt in criza.Noi avem insa dezavantajul ca trebuia sa trecem pri aceasta criza interna, in schimb, chiar daca Europa nu ar fi fost atinsa de criza mondiala, pentru faptul ca in ultimii 20 de ani nu ne-am mai facut „temele”La noi democratia a insemnat altceva,trecerea la la economia de piata s-a transformat intr-o perioada salbatica de acumulare de capital, etc.
    Apoi,”măsuri de austeritate, cu salarii şi pensii diminuate, cu concedii post-natale reduse şi indemnizaţii pentru mame tot reduse”-afecteaza doar aprox. 1,5 mil din populatie(mai putin pensiile care nu au fost diminuate).
    In problema „natalitatii si a crizei de forta de munca”- este o maladie de care Europa,cu societatea ei de consum, sufera de mai multe decenii si daca as fi cinic numai o anumita parte din conationalii nostri , mai rezolva ceva, in domeniul natalitatii ca in privinta muncii mai trebuie educati.
    Solutia e cea sugerata,politic, indiferent de metode, pentru ca daca in economie a fost acceptata oarecum acumularea primului milion asa si in politica exista metoda compromisului politic.Sa nu mai fim chiar atit de exigenti cum am fost invatati , intr-o anume perioada, ca nu corespunde, atunci exigenta era vazuta ca singura metoda.
    Restul e fleacul acela de care vorbiti si vorbim , si, care va mai dura probabil inca multisor!
    Este o vorba cu dragostea si cit a tinut. Ei bine tot aici se zice ca uitarea tine de doua ori mai mult!!!!
    Dar sa fim optimisti(vorba celor cu vederea mai scazuta) !

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura