Olimpiada japoneză cu bune şi cu ….probleme

Probabil că mulţi dintre cititori o să spună, citind aceste rânduri…uite şi pe ăsta, după ce că vede şi capitala japoneză, acum se plânge de cine ştie ce mici probleme. Ei bine, eu care am fost la alte trei ediţii de vară ale Jocurilor Olimpice şi la una de iarnă, pot să fac o comparaţie.Chiar dacă acum, la Tokyo, avem o ediţie pandemică.
Să le luăm pe rând. Transportul este una dintre problemele majore ale organizatorilor. Exemplu: de la hotel, autobuzul emblemat Tokyo 2021 de duce, încet, încet, la Mail Transport Mall (MTM), adică la un fel de autogară, de unde se pleacă spre bazele sportive unde sunt programate zilnic întrecerile ediţiei din acest an. Noi, cei care stăm oarecum forţaţi la Wing Internaţional Hotel, facem cam 50 de minute, iar maşina pleacă la fiecare la şi 25.Ai scăpat maşina, mai stai o oră. Se mai întâmplă ca şoferul să rateze o intrare pe drumul principal şi traseul se prelungește cu alte câteva minute.Noi mergem cu indicativul TM 569, după ce se verifică la urcate acreditarea.După ce ai ajuns la MTM se face transferul către Centrul Internaţional de Presă (MPC) (cu un alt autobuz ) unde zilnic trebuie să facem testul Covid-19. Un fel de test antigen, dar interesant este faptul că te autotestezi.Flaconul cu minimul de 2,5 cm de salivă este depus personal, cu un număr de înregistrare la Centrul de recoltare. Nu ştii nimic, nu ai nici o informaţie despre rezultat. Dacă esti pozitiv (doamne fereşte) eşti ridicat urgent de pe baza sportivă unde te afli şi depus urgent la un hotel pentru carantină. Dacă ai scăpat astăzi, nu e sigur că va fi aşa şi mâine. Sunt destule cazuri în care s-au prelevat probele, ești negativ şi, peste un ceas, două, eşti ridicat pentru analize suplimentare, ori te duci la carantină. Până se clarifică situaţia … stai în cantonament forţat.
Am plecat, după testul de astăzi, ieşit normal negativ, spre competiţia de gimnastică unde am vrut să văd concursul pentru medalii al fetelor. Rusia, China, Italia, Marea Britanie, Statele Unite…. e de acum spectacol. Alt autobuz, alte verificări la acreditare. Am ajuns relativ repede, la Ariake Gymnastics Centre unde sunt programate întrecerile de gimnastică.La intrare, filtru de securitate, control amănunţit la bagaje şi mi se comunică faptul că nu sunt admis la competiţie. Zbirul de la intrare, nevorbitor de altă limbă internaţională, decât a ţării sale, Japonia, dă din mâine, zice, bîguie şi înţeleg până la urmă că am nevoie de un tichet albastru.Adică, un fel de acrereditare la acreditare. Cică din cauza măsurilor de securitate, numărul reprezentanţilor mass-media la competiţie a fost limitat. Numai cei cu acreditarea albastră au accesul în sală.Că e normal, că nu e, apreciaţi şi dvs. dacă e bine sau nu. Într-o sală de 4500 de locuri, goală din cauza măsurilor de securitate, A FOST LIMITAT ACCESUL JURNALIŞTILOR, care poate au fost şi ei vreo 3- 400 veniţi să îşi facă meseria.
Nervi la maxim, discuţii, înapoi la MTM şi la MPC unde aflu că ..tichetele se dau în fiecare zi, pe varianta primul venit, primul servit, la un birou care este deschis de la ora 10 la 15.30. Și, ca să fie cla, tichetele nu se dau cu mai multe zile înainte. Se dau doar în intervalul precizat, doar pentru competiţiile din ziua respectivă. Aşa că, vom sta la tichete pentru nataţie,atletism, finalele individuale de la gimnastică, la tenis de câmp.Nu şi la handbal, volei, judo, lupte libere.Sau nu încă.

Nicolae Gavrea, corespondentul special al cotidianului MESAGERUL HUNEDOREAN la Tokyo