Oana Andreea Biriș: Un atac la adresa bunului simț

Într-o țară în care ne-am obișnuit ca politica să fie adeseori un adăpost pentru cei fără scrupule și fără performanță, uneori dăm și peste personaje… incolore, a căror singură prezență într-o funcție publică ridică o întrebare firească: Cu ce am greșit noi, cetățenii? Oana Andreea Biriș, fost subprefect al județului Hunedoara, este un astfel de personaj. Ca subprefect, nu și-a făcut simțită prezența decât la cafea și în plimbările zilnice între etajele Prefecturii, un fel de jogging administrativ al unui funcționar ce pare să-și fi depășit constant propria vocație. Azi, însă, Biriș vine cu o pretenție curajoasă, lipsită de bun simț: dorește să fie senator, din partea USR, partidul care a făcut un obicei din a se pune contra curentului în tot ce ține de cutumele tradiționale.
În loc să lase măcar o urmă consistentă în funcția de subprefect – o poziție care ar trebui să fie pentru oameni dedicați comunității, a căror voce să fie auzită în momentele de criză – doamna Biriș a reușit să treacă prin pandemie ca un figurant grăbit, lăsând problemele să curgă pe lângă biroul său, la fel cum lăsa cafelele pe jumătate goale între etajele prefecturii. Imaginea în care i-a abandonat pe managerii de spitale să se „descurce” singuri, pentru că era grăbită să participe la o ceremonie festivă prin videoconferință, e definitorie pentru această „eroare administrativă”. Era pandemie, domnilor! Era acel moment în care așteptai ca un subprefect să fie prezent, să empatizeze, să asculte și să caute soluții – dar Biriș era ocupată.
Cât despre abordarea domniei sale, acei manageri de spitale își amintesc bine momentul când, în loc de o mână de ajutor, au primit doar un reproș sec: că nu au venit cu problemele în scris. Pentru doamna subprefect, deranjul era prea mare pentru a lua notițe; înțelegerea și soluționarea problemelor păleau în fața unui banal… protocol birocratic.
Dar cum a ajuns o fostă protestatară a USR într-o funcție publică importantă? Simplu, prin simpla virtute a apartenenței la un partid pentru care poziția anti-sistem ține loc de experiență și de merit. Oana Biriș este astăzi un produs al acestei strategii politice și se prezintă în fața electoratului cu o experiență administrativă comparabilă cu a unui aparat de espresso. Diferența e că acel espressor a și produs rezultate – câteva cafele pe zi.
Azi, Oana Biriș își dorește să facă un pas mai departe, țintind un fotoliu în Senatul României. Cu o experiență administrativă atât de subțire, susținută de un partid care refuză orice simbolism tradițional și pentru care „așa să-mi ajute Dumnezeu” este o simplă formalitate deranjantă, această candidatură e un spectacol de prost gust pentru județul Hunedoara.
Să o numim rușine e deja puțin. Este o ofensă la adresa oamenilor care încă mai cred că votul lor merită respect. Pe scurt, este o pledoarie ironică pentru tot ce înseamnă neputință politică la rang de ambiție.