O campanie discretă, de la Straubing la Deva

În urmă cu exact o lună, plecam din Deva spre Bruxelles, pentru a participa la sărbătorirea Zilei Europei. Am scris despre asta la vremea potrivită. Dar plecarea mea a coincis cu începerea campaniei electorale pentru alegerile euro-parlamentare.
Plimbându-mă prin micul oraş german Straubing, cu o populaţie de 45.000 de locuitori, am realizat într-un mod ciudat legătura noastră cu Europa. Pe străzi, din loc în loc, dar nu prea des, vedeam afişe ale candidaţilor pentru Parlamentul european. Nu foarte sofisticate artistic, ba dimpotrivă, nu cu mesaje foarte inteligente, puse pe nişte capre de lemn improvizate sau pe panourile care împrejmuiau şantierele de construcţii. M-am simţit cumva la fel de european ca nemţii, probabil, datorită calendarului comun al alegerilor. Dar nu se simţea vreo fervoare deosebită, ceea ce ne face mai apropiaţi de con-continentalii noştri sau cum ne-om numi toţi cei aflaţi în bastionul socio-cultural-economic european.  Criticată sau aprobată, campania românească a fost şi ea relativ discretă. Din punctul meu de vedere, eu zic că a fost bine aşa. Prin Deva, ca şi la Straubing, nu am văzut efuziuni politicianiste deosebite, „Puşca şi cureaua lată” nu a mai răsunat prin toată ţara, iar privirile afişate ale candidaţilor au avut în general decenţă. Desigur, că tunsul oilor aşezate din proprie iniţiativă în forme patriotice sau greblatul pietrişului cu jucării roşii au dat dimensiunea mioritică a campaniei, dusă spre populism mai degrabă, decât spre teme europene. Care, probabil, nu ar fi interesat pe nimeni, pentru că sunt asociate cu neo-limbajul de lemn al integrării. Aşa că nu prea am idee cum îşi vor justifica gestul cei care vor merge mâine la vot – poate prin conştiinţă civică, poate prin captivitatea lor în ideologii sau măcar în pasiuni politice. Să nu ne facem iluzii şi să nu folosim cuvinte mari. O conştiinţă continentală se naşte greu. Nu ne pasă nouă ce se întâmplă în alt judeţ, dar să ne mai facem probleme pentru ce se întâmplă la Straubing, de exemplu? Politicile europene sunt politici globale şi este greu sesizabilă şi explicabilă relevanţa prezenţei individuale la vot. Cu toate acestea, ea există. Preţul gazelor, tarifele de roaming la telefonia mobilă sau repatrierea profitului băncilor ne afectează direct. Ceea ce nu putem aprecia exact este modul cum viitorii euro-parlamentari români pot interveni în favoarea noastră. Cred că o mare parte a candidaţilor nu ştiu nici ei cum. Aşa că mai bine cu discreţie, nu?