Categories: Fara bascalie

Nu-i ajungem pe ăştia…

Nu vi s-a întâmplat ca o întreagă călătorie să stea sub semnul unei replici bine plasate sau al unei întâmplări cu aparenţă minoră? Şi replica asta să revină mereu şi mereu în discuţii, ca o concluzie profundă a evenimentului?
Mergeam spre Bruxelles, la Ziua Porţilor Deschise, organizată în fiecare an de Comitetul Regiunilor, pentru a facilita cunoaşterea reciprocă a cetăţenilor Uniunii Europene. În maşină eram patru persoane, nu plecasem de multă vreme, abia trecusem de graniţa cu Ungaria. Cred că românii nu vor scăpa niciodată de pasiunea masochistă, dar explicabilă, de a se compara cu alţii, respectiv cu toţi cei aflaţi la vest. Din Ungaria, marginile şoselei erau mai curate, ţara lor nu pare în criză, deşi ni se spune că la ei e grav, mai grav ca la noi. Le-am mai plâns noi de milă ungurilor, şi uite că n-au păţit nimic. Pot să vă spun că la Mako (17 kilometri de graniţa cu România), pregătirile pentru inaugurarea noului tronson de autostradă (prevăzută pentru 30 august) sunt aproape terminate, se lucrează la pasajele care permit accesul.
…Mai mergem noi cam o jumătate de oră. În maşină se lasă liniştea, toţi se uită pe geam, ultima remarcă se referea la câmpurile lor, frumoase, integral lucrate. Brusc, tăcerea este spartă de replica de care vă spuneam, rostită de un om care nu călătoreşte foarte des peste hotare, om cu bun-simţ, replică venită ca o concluzie, deşi drumul nostru era, cum vă spuneam, abia la început. Ea a părut cu atât mai şocantă, cu cât urma unei perioade de linişte destul de lungi, în care subiectul Ungaria părea să fi fost abandonat.
„Noi nu-i ajungem pe ăştia niciodată!”, au căzut cuvintele, ca un verdict, parcă rupte de tot ceea ce discutasem. Omul vorbise nu cu năduf, nu cu voce stridentă, ci aproape şoptit, ca pentru el. Au urmat câteva secunde de tăcere, apoi prima reacţie a fost să izbucnim în râs, amuzaţi de contextul în care a fost rostită remarca. Apoi s-a formulat rapid concluzia la concluzie, dacă se poate spune aşa: da, nu-i ajungem niciodată, nici dacă s-ar opri.
Din când în când, cu pauze mai mari sau mai mici, cineva îşi amintea să spună, indiferent de discuţie: „nu-i ajungem niciodată pe ăştia, aşa-i?”.

MesagerulHunedorean

View Comments

Share
Published by
MesagerulHunedorean

Recent Posts

BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Au aflat zvonerii și povestesc pe la colțuri că un personaj al zo­nei, care merge…

2 ore ago

Bulina albă

Florin Oancea, primarul municipiului Deva Pentru că, telecabina de pe Dealul Cetății pornește astăzi, iar…

2 ore ago

Bulina neagră

Tatiana Rovinar, președinta Asociației Produselor Tradiționale Hunedoara Pentru că a înșelat un constructor care i-a…

2 ore ago

Situație scandaloasă la Lăpugiu de Jos. Pubelele oamenilor sunt golite de două ori pe lună. Cine a hotărât asta?

Locuitorii din comuna Lăpugiu de Jos sunt supuși unei situații inacceptabile, fiind obligați să aștepte…

2 ore ago

Nepotul care și-a tăiat unchiul cu sabia, judecat pentru omor

Tânărul s-a înarmat cu o sabie și a intrat peste unchiul său în casă cu…

2 ore ago

Noua escrocherie care te lasă printr-un apel fără nici un ban în cont. Poate avea chiar vocea mamei

Directoratul Național de Securitate Cibernetică avertizează că escrocii au găsit o nouă metodă prin care…

2 ore ago