Neruşinarea unui guvern debil

Volodia Macovei

 Iată cum încă o decizie controversată a Guvernului Victor Ponta vine să confirme, dacă mai era nevoie, faptul că suntem spectatorii neputincioşi ai unei politici fără căpătâi, croită din petice boiereşti de lăcomia aleşilor noştri şi dusă la paroxism de o putere ce îşi arogă libertăţi absolute, pe baza unei majorităţi neobrăzate. Evident, este vorba de scandalul izbucnit în jurul deciziei executivului de a trimite într-un parlament apatic, o lege privind exploatarea de metale rare, cu cianuri, de la Roşia Montană.

În neputinţa noastră de a face ceva împotriva abuzului de putere la care suntem martori în fiecare zi, privim cum, chiar dacă strigând în gol, mii de români, din toate colţurile ţării, au ieşit în stradă pentru a protesta, pentru a cere acestui guvern debil să renunţe la ideea de a găzdui o afacere atât de riscantă, dar şi păguboasă pentru România. Cei mai mulţi dintre protestatari sunt tineri, sunt cei pe care ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu – pârâtă că ar fi şi parlamentar de Hunedoara – îi îndeamnă să o lase moartă cu studiul pentru a obţine o diplomă, pentru că alta ar fi calea de reuşită în România. Sunt tinerii pe care sistemul românesc îi ţine fără slujbe, înlemnind în poziţii grase oameni trecuţi bine în vârsta a treia, care nu se mai dau duşi din locurile aducătoare de bani. Sunt tineri care nu au nici o speranţă că îşi vor putea cumpăra vreodată, din muncă cinstită, o garsonieră amărâtă. Dar ce spun eu, abia au speranţa de a plăti o chirie la periferii, renunţând la mâncare şi haine.
În faţa acestor tineri români care au ieşit în stradă, prim-ministrul României, Victor Ponta, face cea mai ruşinoasă demonstraţie de duplicitate, lipsă de responsabilitate şi onoare, ducând politica românească în cea mai neagră stare a ei din perioada de după decembrie 1989. Ditamai şeful executivului nu are nici o emoţie, nici o ruşine să declare că el, cel care a promovat către parlament, asta, ca să spele murdăria cu mâna altuia, proiectul privind exploatarea de la Roşia Montană, l-a trimis aşa, că e premier, dar că nu va vota pentru ceea ce el însuşi a promovat. O asemenea lipsă de ruşine e greu de egalat, chiar şi în politica românească, neruşinată prin construcţia ei. De acum încolo, nici o nenorocire girată de puterea politică românească nu mai e imposibilă.