Naţiune în stare bizară

Volodia Macovei

Printr-un exerciţiu simplu de imaginaţie, un instantaneu al stării naţiunii, pe un prim-plan ivit la mijirea zorilor poate deveni adevărată operă de artă, din zona expresiilor sale bizare. Elemente aparent fără legătură, pot aduce o înţelegere unitară, chiar dacă aceasta provoacă frisoane. Să privim o asemenea construcţie.

Într-un colţ, ţara arde şi autorităţile publice se piaptănă de zor. Un grafic roş-gălbui-vânăt ilustrează cheltuielile de personal pentru unităţile administrativ-teritoriale din România lui 2014, care merg până spre 19,5 miliarde de lei, cam cu un miliard mai mult faţă de poza de anul trecut. Aşadar, dungi solide, cu siluetă de agent electoral, evident.
În colţul opus, spre Est, oricum te-ai învârti, ministrul Economiei, Andrei Dominic Gerea, se arată hoinărind prin Moscova, căutând să deschidă uşile ruşilor pentru exporturile româneşti de carne şi produse de origine animală. Şi abia ce ciocănirăm la miliardele de uşi chinezeşti. Cucerim Răsăritul cu abatoarele, în timp ce frigem pe grătare fleici UE.
Un desen complicat, în mijlocul imaginii, tulbură minţile. Mesajul său e ciudat şi de neînţeles pentru înaltul spirit politic românesc: „România rezistă eroic la invazia măsurilor de integritate şi anticorupţie”. Nu ne lăsăm corupţii să plângă, nu acceptăm parazitarea prin aplicarea legii, mai ales în miezul imaginii noastre.
Pe dunga de Vest, câteva figuri pătrăţoase, americăneşti, desenează cu cea mai scumpă pensulă din zona Centrală şi Est-europeană: piaţa românească de capital, de care fug, undeva mai sus, mai toţi investitorii sănătoşi la minte, dacă e să ne luăm după priviri.
Difuz, acoperind întreaga imagine, ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, înfiletează sărmăluţe, şi în varză şi în foi de viţă de vie, şi le aruncă, fericită, unui grup înghesuit de femei cu copii în braţe. „Semipreparatele salvează feminismul, feminitatea, femeiescul şi mandatul meu de ministru”, pare să spună mândra doamnă.
În jurul imaginii, cete de şomeri britanici bat cuie groase, la distanţe egale, şi ţes, măiastru, floricele de sârmă ghimpată. Dacă stau să mă gândesc, nici nu e aşa bizar…