Muntii nostri aur poartã, noi cersim din poartã în poartã

Am certitudinea că această declaraţie politică trebuia să o susţin în faţa dumneavoastră şi nu numai, mai înainte de data de astăzi. Bine ar fi fost dacă o făceam, să zicem, cu circa jumătate de an în urmă. Astăzi o fac influenţat şi marcat de un reportaj TV de pe postul de televiziune Antena 3, reportaj legat de aurul din Munţii Apuseni.

O Românie binecuvântată
Am toată stima şi admiraţia faţă de Carmen Avram, realizator TV, care a reuşit să atragă atenţia opiniei publice asupra unui subiect deosebit de incitant pentru mine, AURUL DIN MUNŢII APUSENI şi nu numai.
Spun „şi nu numai”, fiindcă se pare că aurul românesc nu este numai acolo, după cum se crede că acolo nu ar fi de neglijat nici zăcămintele de uraniu sau litiu. Şi atunci, îmi pun şi eu întrebarea: de ce atâta linişte până acum, de ce atâta tăcere şi secret, din partea multora dintre cei care au jurat cu mâna pe Biblie pentru fericirea poporului român, oameni cu funcţii de răspundere în România – patria noastră cea bună. România este ţara pe care Dumnezeu a înzestrat-o cu multe bogăţii. Măcar pentru acest motiv nu am înţeles de ce rezervele româneşti de ţiţei şi gaze naturale nu aduc un preţ mai bun pentru buzunarul românului, comparativ cu alte state, care nu au asemenea bogăţii. Dar când este vorba de AUR, nu numai că nu înţeleg de ce nu ne aduce prosperitate, dar sunt intrigat şi tind să cred că sunt multe lucruri ne la locul lor. Oare AURUL ROMÂNESC nu a avut şi  nu va avea alt rol decât înavuţirea altor popoare? Aurul românesc a fost râvnit din cele mai vechi timpuri. Oare de ce nu-l râvnim şi noi, spre binele nostru?! Oare există o CARACATIŢĂ A AURULUI ?! Oare de ce nu ne interesează şi de ce am tratat problema minelor de aur la unison şi foarte prost cu problematica minelor de cărbune? Oare putem pune semnul egal între cărbune şi aur, sau alte interese ori imposturi au fost cele hotărâtoare? Hotărâtoare, atunci când minele de aur precum Certejul din Colegiul meu nr. 2 Orăştie au fost închise. Statul român, prin guvernanţii lui, şi sub inerţia unor cutume parlamentare, prin funcţionari de tot felul, a reuşit să piardă şi valabilitatea unui poanson de autentificare a lingourilor de aur. Este datoria actualilor guvernanţi să facă lumină. Dar oare numai acest lucru l-am pierdut? Eu cred că am pierdut mult mai mult: bunăstarea şi libertatea deplină a poporului român privind gestionarea avuţiei sale. Am cerut în câteva ocazii o analiză, fie într-o comisie specială la nivelul parlamentului, fie sub o altă formă, a problemei aurului din Munţii Apuseni şi nu numai.

Sper ca factorii responsabili să fie sensibilizaţi
Am speranţa că, dacă declaraţia mea politică nu are nici un ecou în rândul celor responsabili, pentru a face o analiză serioasă, pertinentă, transparentă şi eficientă asupra acestui importante probleme, măcar reportajul respectiv să ducă la o sensibilizare a acestora şi, de ce nu, a noastră, pentru ca măsuri importante să se ia după 2000 de ani de exploatare a aurului din Munţii Apuseni, sub deviza: „Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă”.

Iosif Veniamin Blaga,
deputat PDL – Colegiul nr. 2 Orăştie