MULŢUMESC, Mircea Lepădatu!

Au trecut şase săptămâni de când directorul nostru, creatorul cotidianului MESAGERUL HUNEDOREAN, MIRCEA LEPĂDATU, nu a mai venit la lucru. A plecat fără să ne spună la revedere. De aceea, noi toţi sun­tem convinşi că el, de acolo SUS are grijă să ne facem fiecare datoria, aşa cum ne-o cerea în fiecare zi. Are grijă de noi, ca să putem duce mai departe „co­pilul” lui, ziarul MESAGERUL HUNEDOREAN, proiectul său de suflet.
De şase săptămâni, sufletele noastre plâng încon­tinuu. Nu cred că lacrimile se vor opri nici peste 10 ani, peste 20 de ani. În fiecare zi, intrăm în redacţie şi acolo ne aşteaptă doar fotografia şefului. Nu ne cear­tă nimeni, nu ne dojeneşte, nu ne mângâie părinteşte pe cap, nu ne ajută. De acum încolo, suntem nevoiţi să ne descurcăm singuri. Sunt convinsă că nu ne vom ridica la nivelul şefului nostru, iar pentru acest lucru îmi cer iertare de pe acum. Pentru că, oricâţi şefi vom avea, niciunul nu va fi ca MIRCEA LEPĂDATU. Pentru că el a ştiut să fie nu numai un patron, dar şi un prie­ten pentru fiecare angajat. De fapt, el nici nu ne consi­dera angajaţii lui, ci colegi. Un om care făcea totul să-şi ajute oamenii, să le facă viaţa mai frumoasă. Poate că unii nu au înţeles asta, dar nu e bai, important este că au stat lângă el un timp.
De şase săptămâni, nu mai putem să-l sunăm pe şefu, sau să vorbim cu el. Îmi lipsesc convorbirile cu el, uneori mă suna de zeci de ori pe zi, pentru a discuta de ziar. Mă obosea asta uneori, recunosc. Dar, ce n-aş da ca acum să mă sune, chiar şi să mă certe că am greşit ceva la MESAGERUL HUNEDOREAN!.
De şase săptămâni ne întrebăm, de ce? Cu toţii punem întrebarea asta când pierdem pe cineva drag. E firesc. De ce a plecat MIRCEA LEPĂDATU dintre noi?
Sigur Dumnezeu a ales momentul acesta pentru că are un plan cu el.
Şi, dacă aş putea să dau timpul înapoi, cu un an, cu jumătate de an, i-aş spune şefului doar atât: MULŢUMESC.

Sorina Popa, redactor şef MESAGERUL HUNEDOREAN