Monica Iacob-Ridzi scrie pe blog din puşcărie . „Mesajele unor OAMENI îmi dau putere să rezist”

Natalia Bumbac

Monica Iacob-Ridzi (foto) a publicat pe blogul personal poezia care i-a adus premiul II la Concursul Naţional „Poezie de Puşcărie”, organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Tot aici, fostul ministru a vorbit despre suferinţele prin care trece, despre susţinerea pe care o are din partea unor oameni pe care nu-i cunoaşte, spre deosebire de foştii prieteni şi apropiaţi care au abandonat-o.

Prietenii au dat-o uitării
„Poetul Dan Mircea Cipariu (n. r. preşedintele concursului «Poezie de puşcărie»), un om extraordinar, de care doar auzisem până atunci, a reuşit să ne facă, pentru scurt timp, să uităm că suntem într-un penitenciar, să ne simţim liberi şi să trăim emoţia momentului. (…) Am citit în presă că i-a adresat un apel public domnului Preşedinte al României de a mă graţia, din motive umanitare şi aş dori să-i mulţumesc pentru acest gest, la care nu mă aşteptam. Uneori, oameni care nu te cunosc se dovedesc a fi mai aproape decât aceia, pe care i-ai avut alături de mult timp şi care te abandonează, fără remuşcări, în agonie”, scrie fostul ministru pe blog.

Să stea cu copiii închisă în casă
Monica Iacob-Ridzi le-a mulţumit celor care susţin demersul ei de a fi graţiată de Preşedintele României, susţinând că este singura ei speranţă de a-şi putea creşte copiii. Cererea de graţiere a fost depusă la Preşedinţia României, în luna mai, de către soţul acesteia, Tiberiu Iacob-Ridzi. „Aş dori să le mulţumesc tuturor celor care au înţeles şi susţinut demersul meu de graţiere, prin declaraţiile de susţinere sau apelurile adresate, la rândul lor, Preşedintelui României. Sunt jurnalişti, analişti politici, oameni din toate partidele, care au lăsat la o parte lupta politică, conflictele, criticile şi s-au dovedit a fi OAMENI. (…) Astfel de mesaje îmi dau putere să rezist, să lupt. Mă rog la Dumnezeu în fiecare clipă să primesc libertatea de a mă îngriji acasă de sănătatea mea şi a copiilor mei, libertatea de a sta închisă acasă, într-o cameră, cu doi copii mici în braţe (…). Nu îmi doresc o altfel de libertate. Acest lucru mă va urmări până mor. Şi când voi muri, voi muri cu această durere în suflet, că doi copii mici şi nevinovaţi au suferit pe nedrept şi nu am putut fi lângă ei când au avut mai multă nevoie de mama lor. Ma rog la Dumnezeu ca măcar ei să mă ierte…”, mărturiseşte Monica Iacob-Ridzi.