Minerii disponibilizaţi au ajuns la capătul răbdării

Dana Istudor

Zeci de ortaci de la exploatările miniere din Valea Jiului au protestat ieri dimineaţă în faţa sediului Companiei Naţionale a Huilei din Petroşani, deoarece nu şi-au primit prima tranşă din plăţile compensatorii promise la ieşirea din sistem.

Promisiuni pentru sfârşitul lunii

Minerii n-au mai primit un ban de la sfârşitul lunii martie, iar acum se văd ameninţaţi cu executarea silită, deoarece au credite la bănci şi nu şi-au mai putut plăti ratele. În plus, mulţi dintre ei au şi conturile blocate, tot din acelaşi motiv. „Ne-am adunat pentru a protesta şi pentru a depune o petiţie la CNH, deoarece suntem privaţi de nişte drepturi. Plata salariilor compensatorii a întârziat foarte mult şi nu s-a specificat o dată exactă până la care vom primi banii. Abia acum am fost anunţaţi că plata sumelor compensatorii se va face la 30 aprilie. Noi credem că este o metodă de a ţine ei banii în bancă şi de a încasa dobânda pentru acestă sumă. De aceea, vrem să ni se dea suma în întregime şi nu în trei tranşe, cum au stabilit iniţial”, a declarat Valter Cojman, unul dintre minerii disponibilizaţi. Directorul general al CNH, Constantin Jujan, susţine că minerii disponibilizaţi îşi vor primi sumele compensatorii până la sfârşitul acestei luni.

Restructurări cu presiuni

Oamenii mai spun că foarte mulţi dintre ei au ajuns pe listele de restructurare, fiind forţaţi şi ameninţaţi de şefi. „Cei care mai aveau puţin până la pensie erau ameninţaţi că vor fi trimişi la alte unităţi, dacă nu se disponibilizează. Au plecat foarte mulţi mineri experimentaţi, dar cred că acesta este scopul, să se distrugă mineritul”, spune Marcel, fost miner la EM Vulcan. O fostă angajată a EM Petrila, care a fost fortaţă să se disponibilizeze, spune că la 53 de ani riscă să nu îndeplinească toate condiţiile pentru a ieşi la pensie în 2010, când expiră toate formele de asistenţă socială acordate de stat, deoarece a rămas fără loc de muncă. „Am muncit ca electrician şi la 53 de ani, mi s-a spus să plec, pentru că sunt bolnavă şi am muncit destul. Eu nu am vrut, pentru că mai am până la pensie şi m-au ameninţat că mă vor trimite la altă mină. Dar, cumnaţii şefilor care sunt plătiţi subteran şi cară mâncarea la cantină în loc să muncească în mină, de ce nu au fost trecuţi pe liste? Soţul meu a murit din cauza minei, a făcut cancer pulmonar şi eu, dacă sunt singură, şi-au bătut joc de mine. Aveam un salariu de 600 de lei, dar vroiam să muncesc, să-mi cresc cei doi copii, însă nu m-au lăsat”, spune Maria, disponibilizată de la EM Petrila.