Mic dejun maghiaro-austro-german si franco-belgian

M-am obisnuit să mănânc bine dimineata, conform acelui proverb chinezesc care spune că mâncarea de dimineată n-o împărti cu nimeni, cea de la prânz împarte-o cu prietenii, iar cea de seară, cu dusmanii.

Asa că nu puteam rămâne insensibil la obiceiurile alimentare ale diferitelor zone pe care ajung să le străbat în peregrinările mele, deocamdată exclusiv europene.
În Ungaria se mănâncă bine. Nu bine, foarte bine. Si Ungaria mai este si tara unde supele si ciorbele sunt la loc de cinste. Ungurii de respectă si sunt foarte apropiati de noi în ceea ce priveste obiceiurile alimentare. De fapt, Transilvania fiind o zonă de culturi amestecate, de multe ori nici nu stii ce e de la ei si ce e de la noi. Dacă e să mă refer la micul dejun, acesta este abundent si variat.
În Austria se mănâncă bine la micul dejun. Primesti cascaval, mezeluri, cereale dacă vrei, lapte si ceai, dulciuri, cafea. Unt sau margarină. Iaurturi.
În Germania tot bine se mănâncă la micul dejun. Chiar foarte bine. Cascaval si brânză, salamuri, suncă, cereale, iaurturi, gem, unt si margarină, prăjiturele si chec. Ceai, suc de fructe si cafea. Toate în cantităti apreciabile, să nu-ti fie teamă că nu te saturi.
În Belgia si Franta, situatia se schimbă radical. Micul dejun e mai mult un pretext. La ei, masa de seară este abundentă, deci neglijează micul dejun, care devine asa, un fel de masă rapidă si sărăcută, ceva cereale si suc de fructe, putin unt, eventual brânză, niste gem si prăjiturele. Poate lapte si un croissant. În orice caz, dacă-ti propui să mănânci bine la micul lor dejun, trebuie să fii precaut, te vei sătura doar dacă mănânci mult. Duse sunt abundenta maghiară, generozitatea austro-germană! Te uiti în zadar după vreo bucătică de suncă, după brânzeturi sau altele mai consistente. E adevărat, te obisnuiesti, dar de la micul dejun te ridici cu gândul că lasă, mai trec vreo două – trei ore si mănânci iar!
Retineti, nu sunt chiar ceea ce se numeste un gurmand. Aviz amatorilor.