Măcelarule, ştii ce este raportul de compresie…?

Un articol citit la finele săptămânii trecute m-a pus pe gânduri şi m-a determinat să revin asupra unui subiect ce va fi transformat, mai mult ca sigur, în temă de campanie electorală de către Traian Băsescu. Articolul se referă la opinie. Toată lumea poate avea opinii, era concluzia, doar că relevanţa opiniei este determinată de experienţă.
Ca să fiu foarte explicit, voi recurge la o comparaţie. Vreţi să vă cumpăraţi maşină. Sfatul cui îl cereţi? Sigur, veţi întreba prieteni, cunoştinţe, rude, dar opiniile aşa-numite autorizate vor avea prioritate. Adică, un mecanic auto va vorbi mult mai în cunoştinţă de cauză, decât un măcelar sau profesor de istorie. La fel, dacă vreţi să aflaţi care este cea mai bună şcoală din oraş, nu veţi merge la mecanicul auto, ci la vreun profesor. Iar dacă cineva nu se pricepe destul de bine şi are bunul-simţ să spună că va răspunde doar după ce se va informa, asta nu înseamnă că trebuie exclus, pe motiv că nu-i pasă.
Şi acum, să revin la temă. Tentativa de a modifica esenţial modul de funcţionare a ţării nu se poate face, cred eu, prin referendumuri organizate la botul calului. Din ceea ce ne spune domnul Boc, preşedintele va avea puteri sporite. Tot aşa ar fi gândit domnul Boc, dacă preşedinte ar fi fost Mircea Geoană? Mă îndoiesc…
Pe de altă parte, votul la referendum al unei populaţii neinformate echivalează cu cumpărarea automobilului la recomandarea măcelarului, doar că implicaţiile sunt mult mai profunde. Acceptăm deci, pentru comunitate, ceea ce nu am accepta în ruptul capului pentru noi înşine. Democraţia este sublimă, dar se vede de multe ori ce iese la vot – după care apar lamentaţiile de genul „avem clasa politică pe care o merităm”, „clasa politică nu e nici mai bună, nici mai rea decât cei care au votat” etc. Dacă în timpul unei campanii electorale pentru alegerea primarului sau a vreunui parlamentar, cei în cauză fac tot posibilul să fie cunoscuţi de electorat, la referendumul pentru parlamentul unicameral s-a votat aproape în necunoştinţă de cauză, visceral, pe principiul „dacă partidul nostru pune pe listă un bolovan (la propriu…), electoratul nostru îl va vota şi pe ăla!”.
Numărul celor prezenţi la vot a fost şi el foarte mic. Circulă o vorbă, conform căreia cei care nu votează nu au dreptul să se exprime. Nimic mai fals. Cei care nu au votat ar putea să solicite dreptul de a o face în cunoştinţă de cauză, nu să fie carne de tun în concertul manipulării politico-mediatice.
Câţiva din coloana condusă de Vanghelie duminică nu ştiau nici măcar ce reprezintă ziua de 1 Mai. Să cred deci, că sunt mai familiarizaţi cu formula de parlament unicameral?