Legenda lui Cupidon

Recunoaște că l-ai invocat și tu pe Cupidon măcar o dată când te-ai îndrăgostit. Nu-i așa că ai spus „M-a săgetat Cupidon” sau „Cupidon a tras o să­geată direct în inima mea”?
Adevărul este că toți am spus asta la un moment dat, dar unii aduc în discuție acest personaj mis­te­rios fără să știe cine a fost el, de fapt. Deși acum ai în minte imaginea lui din prezent – un copil he­ruvim care mânuiește un arc și o săgeată – trebuie să știi că în trecut era re­prezentat diferit. Acest personaj exista încă din mitologia greacă, doar că el era cunoscut cu un alt nume: Eros. Da, el își are originile, de fapt, în zeul iubirii de la greci.

Atât tată cât și bunic
Din cauza asocierilor sale cu dragostea, victorienii din secolul al XIX-lea (cărora li se atribuie po­pu­larizarea Zilei Îndrăgostiților și care au dat sărbătorii o tentă romantică) au început să pună această nouă versiune a lui Cupidon pe felicitările de Ziua Îndrăgostiților. Unul dintre primii autori care l-au menționat pe Eros (în jurul anului 700 î.Hr.) a fost Hesiod, care l-a descris în „Teogonia” ca fiind una dintre zeitățile cosmo­gonice primordiale născute din oul lumii. Dar relatările ulterioare des­pre descendența lui Eros variază, descriindu-l ca fiind fiul lui Nyx și Erebus; sau al Afroditei și al lui Ares; sau al lui Iris și al lui Zephyrus; sau chiar al Afroditei și al lui Zeus – care i-ar fi fost atât tată, cât și bunic. În majoritatea operelor mitologicie, Eros apare înarmat cu un arc și cu tolba plină atât cu săgeți de aur pentru a stârni dorința, cât și cu săgeți de plumb pentru a aprinde aversiunea. Lovea în inimile zeilor și muritorilor, jucându-se cu emoțiile lor și făcându-i fie să se placă, fie să se urască.
Într-o poveste din mi­to­lo­gia greacă antică, re­luată ulterior de au­torii romani, Cupidon (Eros) a tras o să­geată de aur spre Apollo, care s-a în­dră­gostit ne­bu­neș­te de nimfa Daphne, dar apoi a lansat o să­geată de plumb spre Daphne, fă­când-o să simtă re­pulsie față de Apollo. Acest „joc” a pornit de la un conflict născut între cei doi zei și l-a făcut pe Eros să găsească o cale de răzbunare. Într-o altă ale­gorie, mama lui Cupidon, Venus (Afrodita), a de­ve­nit atât de geloasă pe frumoasa muritoare Psyche, încât i-a spus fiului ei să o deter­mine să se îndră­gostească de un monstru. Lucrurile au luat o în­torsătură neașteptată, Cupidon lovindu-se din greșeală de una dintre săgețile de aur și îndrăgos­tindu-se foarte tare de Psyche. S-a căsătorit cu ea și i-a pus o condiție: să nu-i poată vedea niciodată fața. În cele din urmă, curiozitatea lui Psyche a devenit mult prea mare și i-a furat o privire, făcându-l pe Cupidon să fugă furios. După ce a cutreierat lumea în căutarea iubitului ei, Psyche s-a reîntâlnit în cele din urmă cu el și a primit darul nemuririi. În poezia din perioada arhaică, Eros era repre­zen­tat ca un voinic nemuritor care era irezistibil atât pentru oameni, cât și pentru zei. Dar, în perioada elenistică, el a fost din ce în ce mai mult portre­tizat ca un copil jucăuș și răutăcios, ajungând să fie ilustrat prin inter­mediul imaginii pe care o cunoaș­tem cu toții astăzi.
Cupidon are un corespondent și în cultura românească, iar acela este Dragobete, fiul Dochiei, cu­nos­cut pentru abilitățile sale de cuceritor. Se pare că le făcea pe fete să își piardă mințile, așa cum fă­cea „Zburătorul” din mitologia po­pulară românească.