Legea educaţiei TV

În timp ce Cotroceniul ne propune legalizarea consumului de droguri uşoare (Olanda tocmai o limitează, dă-i search pe Google…), în timp ce pachetul de legi pentru Educaţia Naţională (ce pompos sună…) ar trebui să rezolve problemele acestui popor blajin, televiziunile îşi continuă neabătute programul de tâmpire în masă a populaţiei, ceea ce este desigur, în avantajul vecinilor noştri mai dezvoltaţi.
Eu, unul, am abandonat – nu mai înţeleg nimic, nu o să mă mai supere nimic. Naţia asta s-a prostit iremediabil.
În urmă cu câţiva ani, era o emisiune care se numea „Vrei să fii miliardar?”, care se baza pe întrebări de cultură generală cu un grad din ce în ce mai ridicat de dificultate, în funcţie de cât de sus ajungea candidatul. Emisiunea a răposat, din lipsă de rating, probabil. Aceeaşi emisiune, cu nume foarte asemănător, este în grila posturilor TV germane şi italiene.
De ce să te lauzi cu cât de multe cunoaşte un om, când e mai simplu să aduci pe ecran prostia manifestă, să ne lăudăm, adică, cu cât suntem noi de idioţi şi cu specimenele oligofrene ce proliferează în număr din ce în ce mai mare. O televiziune cu mare rating şi pe care nu am s-o pomenesc, din respect pentru unii oameni de valoare pe care îi cunosc şi care activează în zona ei, a lansat un concurs în primul rând sexist (ce proaste sunt fetele, ce deştepţi sunt băieţii…), în care se pun întrebări de o simplitate dezarmantă, la care ar trebui să poată răspunde fără dificultate un şcolar din clasa a IV-a. Îmi cer scuze, pe vremea mea, cum s-ar spune, un elev de clasa a IV-a ar fi făcut-o, acum nu mai pariez că ştie. Nişte indivizi cu mutre, unii dintre ei, cretinoide, urlă ca descreieraţii, când piţipoancele greşesc răspunsul şi bat câmpii.
Uitându-mă atent, am remarcat faptul că unele tâmpenii spuse de tipe par regizate, adică ele o fac pe proastele. Mai grav. Am ajuns deci, la concluzia că în ţara asta se vinde bine prostia, care ne face să hăhăim la unison, crezând, după o expresie la modă, că „ne distrăm…”
Încep să-i dau dreptate primarului Hada, cel care era revoltat (am scris despre asta la vremea respectivă) că nu e în regulă să ne auto-batjocorim cu atât de multă poftă, chiar dacă e bine şi „ne râdem…”.
Pot fi adoptate, oricum, sute de pachete de legi pentru educaţie, din moment ce trendul general e de prostire în masă. Pardon, massă.