Legea Educaţiei accelerează replierile politice

Asumarea răspunderii pe Legea Educaţiei a determinat la doar 24 de ore declaraţii poate previzibile, dar care în mod sigur, vor fi urmate mai repede decât era stabilit, de regrupări politice concrete. PNL şi PC anunţă constituirea unui pol de dreapta, iar PSD spune că şi-ar dori un parteneriat pe termen lung cu PNL, de cel puţin şase, până la opt ani.
Cred că există o explicaţie logică a manevrelor. PNL, PC şi PSD au sperat până în ultimul moment la o respingere a asumării răspunderii pe Legea Educaţiei de către Curtea Constituţională. Asta ar fi însemnat o nemulţumire majoră pentru UDMR, a cărei poziţie s-ar fi flexibilizat periculos de mult, în raport cu susţinerea coaliţiei de guvernământ.
Dacă PNL, PC şi PSD vedeau în UDMR veriga slabă, acum nu mai este cazul. Politica paşilor mărunţi, urmărită cu consecvenţă de echipa lui Mako Bela, a oferit, de această dată (ca şi în alte dăţi de după 1996, când UDMR a fost acceptată pentru prima dată la guvernare şi de atunci a rămas continuu), satisfacţie. Misiunea asumată de Uniune în faţa electoratului maghiar a fost îndeplinită, iar poziţia în raport cu forţe politice din Ungaria s-a întărit. Pentru UDMR, electoratul românesc contează cel mult tehnic, în sensul că miniştrii UDMR sunt competenţi şi îşi fac bine treaba. Nu contează însă afectiv, prea puţin e dispusă formaţiunea maghiară să ia notă de presiunea opiniei publice, în sensul unei schimbări de putere. Parlamentar, coaliţia are susţinere, iar discursurile cu „românii” par să ofere o atenuare a conştiinţei civice.
Racolarea UDMR fiind deci o partidă cel puţin amânată, accelerarea configurării unei alternative mai solide a apărut ca imperios necesară. Altfel, acţiunile politice sufereau de incoerenţă, aşa, speranţa este că se va vorbi pe o sigură voce, chiar dacă pe mai multe tonuri. O alianţă pe şase ani e de domeniul fantasticului, în România. Celebra „D.A.”, lansată spectaculos, a intrat în colaps la mai puţin de doi ani de la preluarea puterii. O reconfigurare este oricând posibilă, indiferent de bunele intenţii. Percepţia, cred eu, este însă corectă – oamenii vor alternative reale şi nu partide divergente.
Cât priveşte alianţa PNL–PC, dacă ideologic se justifică, va fi greu de asamblat în liste şi poziţii electorale. Până atunci mai este însă, iar Băsescu va folosi acest răgaz pentru a identifica şi alătura noi şi noi duşmani, strategia sa preferată.