La Turdaş, viaţa e complexă

Magdalena Şerban

Prin anul 2007, Turdaşul era asociat cu autostrada milionarilor, cel puţin, zvonistic. Acum, când exproprierile au luat sfârşit, milioanele se fac  greu. Unii visează la ele, alţii se mulţumesc cu ce le-a dat Dumnezeu, iar alţii au mâna lungă.

De pe teren, la fier vechi
Mare a fost uimirea primarului din Turdaş, Aurel Lup (foto), atunci când a venit vremea ca terenurile de sport să fie pregătite, pentru iubitorii fotbalului de week-end. Deşi s-au făcut eforturi ca în principalele sate ale comunei, să existe terenuri de sport, nu toată lumea a apreciat acest lucru. „Avem câte două la Turdaş şi Pricaz şi câte unul la Spini şi Râpaş. Sunt amenajate pentru fotbal, volei, handbal şi baschet. Ne-am gândit să oferim o posibilitate frumoasă de petrecere a timpului liber, copiilor, tinerilor şi tuturor celor care sunt adepţii mişcării. În fiecare vineri, trasăm terenurile cu var, pentru a le pregăti de meciuri.  Într-o zi, ne-am trezit că ne lipsesc porţi. Nu ne-a venit să credem că cineva le-a putut fura. Ne-am convins cu ochii noştri că aşa a fost, pentru că le-am găsit la un centru de colectare a fierului vechi, în Simeria. Ce să mai zicem, unii nu pricep că ele sunt pentru toată lumea şi nu sunt puse acolo pentru a fi transformate într-o sursă de bani”, a menţionat primarul.

Exemplu de urmat
Nu doar terenurile de sport au fost gândite ca posibile locuri de divertisment. Cunoscând exemplul belgienilor, s-au pus bazele, în 2004, a două popicării: una la Turdaş (cu două piste) şi una la Pricaz (cu o pistă). “În loc să stea prin baruri şi discoteci, am considerat că e mai bine ca mai tinerii localnici să se bucure în mod gratuit, de popicării. Primele popice le-am adus în urma unei vizite efectuate în Belgia, în localitatea Virton, cu care suntem înfrăţiţi din 1990. Le folosim şi acum la Turdaş. Tot de la belgieni, am învăţat să montăm ghivece cu flori multicolore la fiecare stâlp şi să avem o seră proprie. Nu ne-au ieşit exact, dar sunt frumoase şi ale noastre. Pe belgieni, i-am cunoscut imediat după Revoluţia din 89, când au venit prin România să ia contact cu viaţa de aici. Ne credeau tare înapoiaţi, dar le-am arătat că viaţa e frumoasă la Turdaş. Le-a plăcut ca pe parcursul celor patru vizite ce ni le-au făcut de atunci, să fie cazaţi la familii din comună, pentru a sta aproape de orice act de cunoaştere. Eu am fost plecat în Belgia şi Olanda, pentru a vedea cum stau lucrurile cu zootehnia şi agricultura. Avem multe de învăţat şi de aplicat”, a mărturisit Aurel Lup, edilul din Turdaş.