Iuliu Winkler: România are nevoie de stabilitate şi de mai multă credibilitate la Bruxelles

România are nevoie de stabilitate şi de mai multă credibilitate la Bruxelles, dar şi de o nouă Constituţie, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, europarlamentarul UDMR Iuliu Winkler, vicepreşedinte al Comisiei de Comerţ Internaţional – INTA a Parlamentului European.
În acelaşi timp, acesta atrage atenţia că ţara noastră se află în ultima jumătate de an în care mai poate utiliza fonduri din perioada de finanţare 2007 — 2013, iar în această perioadă se mai poate corecta puţin din bilanţul României pe 7 ani. Iuliu Winkler, membru în Biroul grupului PPE din Parlamentul European, mai spune că ne aflăm într-o perioadă în care situaţia din Ucraina, poziţia Uniunii Europene vizavi de evoluţiile din Ucraina, dar şi faţă de evoluţiile crizei imigranţilor, faţă de alte multe riscuri la care este supusă întreaga regiune a Balcanilor şi a estului Europei, vor influenţa evoluţia situaţiei în viitor.
AGERPRES: Aţi participat, la Bucureşti, la o reuniune a industriei feroviare europene. Cu ce mesaj din Parlamentul European aţi venit în faţa participanţilor?
Iuliu Winkler: Traversăm o perioadă extrem de dinamică din punct de vedere al comerţului global. În Uniunea Europeană, dar şi pe plan mondial, negocierile comerciale multilaterale, negocierile dintre UE şi partenerii globali, China, Japonia, Statele Unite, au ajuns în prim-plan din mai multe motive. Suntem pe punctul de a depăşi criza, avem nevoie de locuri de muncă în general şi pentru tineri în mod special, iar industriile europene se confruntă cu o concurenţă globală din ce în ce mai mare. În acest context, industria europeană aşteaptă de la negociatorii Comisiei Europene să-i reprezinte interesele cât mai eficient. Evenimentul la care am fost prezent, la Bucureşti, a fost organizat de UNIFE, organizaţie care reprezintă industriile feroviare din UE. Este vorba despre o ramură industrială importantă, cu prezenţă puternică în România. Industria feroviară asigură la nivelul UE circa 400.000 de locuri de muncă, iar în România 25.000. Conferinţa a fost dedicată atât problemelor legate de viitorul industriei feroviare, cât şi de competitivitatea pe plan global. Vedem că există în principiu trei categorii de probleme. Prima este competiţia din ce în ce mai acerbă pe piaţa industriei feroviare globale, China devine un jucător din ce în ce mai important şi din punct de vedere al industriei europene.(…) De asemenea, o a doua categorie de probleme este aceea a competitivităţii industriei europene în momentul în care discutăm despre pieţele globale atât în negocierile cu partenerul american, mă refer la acordul transatlantic — TIIP, cât şi în cele cu China sau cu Japonia. În al treilea rând, industria feroviară urmăreşte asigurarea accesului pe piaţă şi asigurarea accesului la pieţele de achiziţii publice ale ţărilor partenere. În acest sens, am prezentat poziţia Comisiei de Comerţ Internaţional — INTA a Parlamentului European, dar le-am explicat şi că, din punctul meu de vedere, ne aflăm în această perioadă într-o nouă lume a comerţului global. Această nouă lume este caracterizată de faptul că în economia globală vorbim din ce în ce mai mult de lanţurile globale de aprovizionare. Acum 20-30 de ani, vorbeam despre economii naţionale care erau protejate prin reguli interne, prin taxe vamale, prin tarife şi aşa mai departe. În această nouă lume a comerţului global, cetăţeanul îşi spune din ce în ce mai mult cuvântul, iar grupurile de activişti, grupurile de protecţia mediului, de protecţia drepturilor omului sunt din ce în ce mai insistente în a solicita transparenţa negocierilor, transparenţa dezvăluirii efectelor pe care negocierile comerciale le-ar putea avea asupra cetăţenilor, asupra vieţii de zi cu zi şi asupra factorilor de mediu. Apoi, schimbările climatice sunt din ce în ce mai mult prezente la masa discuţiilor. Deci, o nouă lume în care transparenţa înseamnă şi activism, iar activismului societăţii civile trebuie să îi corespundă şi un nou activism din partea industriilor europene. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate, avem nevoie de cetăţeni care să conştientizeze că locurile de muncă provin de la o industrie responsabilă, că o creştere economică poate fi obţinută doar dacă, stând la masa negocierilor, considerăm industria partener şi nu inamic, pentru că industriile nu sunt inamicul cetăţenilor sau inamicii guvernelor, ele trebuie să devină din ce în ce mai mult parteneri. UNIFE are companii membre şi în România şi aceste companii trebuie să înţeleagă că trebuie să fie prezente şi trebuie să explice populaţiei care sunt nevoile industriei, care sunt condiţiile în care industria poate să crească şi poate să ofere locuri de muncă şi în viitor. Tematica este foarte amplă, dar eu sunt convins, şi împreună cu PPE, cu grupul politic din care fac parte, suntem convinşi că interesele legitime ale industriei trebuie reprezentate în negocierile comerciale, şi că Uniunea Europeană va avea succes în aceste negocieri dacă va reuşi să respingă tendinţele de protecţionism intern şi dacă va reuşi să vorbească din ce în ce mai mult la un numitor comun cu statele membre.
AGERPRES: Scena politică de la Bucureşti este una dinamică, am putea spune, din punct de vedere al succesiunii de evenimente petrecute în ultima perioadă. Cum se văd acestea la Bruxelles şi m-aş referi la problema ridicării imunităţii sau mai exact a ne-ridicării imunităţii de către Parlament în anumite cazuri?
Iuliu Winkler: Imunitatea parlamentară este destinată foarte clar acţiunii politice, opiniilor politice şi ea nu poate să treacă dincolo de acest caracter. Aceasta este opinia generală la Bruxelles. Ea a fost clar exprimată faţă de modul în care Parlamentul României a votat, în repetate rânduri, şi acum, dar şi mai înainte, pentru păstrarea imunităţii politice a unor parlamentari. (…) Acum, România este percepută ca fiind într-o criză politică, premierul este perceput ca fiind într-o situaţie foarte dificilă şi aceste lucruri nu fac decât să repete situaţii similare cu care s-a mai confruntat România, dar cu care s-au confruntat şi Ungaria şi Slovacia în ultimul an de zile, asta doar ca să enumerăm şi alte state membre ale Uniunii Europene. În general putem să spunem că statele din estul Europei au cu adevărat o problemă care apare din nou şi din nou atunci când sunt puse în situaţia de a decide asupra statutului politicienilor, statutului parlamentarilor. Există deja un model care s-a conturat pentru că în ultimii doi ani situaţia politică, situaţia separaţiei puterilor de stat, din Ungaria a fost analizată de mai multe ori în Parlamentul European. Avem deja deci un model şi, în perioada următoare, conform deciziei care deja a fost luată în Biroul Parlamentului European, vom avea în Comisia pentru libertăţi civile — comisia LIBE — o dezbatere şi o analiză cu privire la situaţia din România, a progreselor înregistrate în lupta împotriva corupţiei, la situaţia separaţiei puterilor în stat şi referitoare la măsura în care lupta împotriva corupţiei are succes. Această analiză în Comisia LIBE va fi apoi urmată, posibil, de o dezbatere în plenul Parlamentului, dar acest lucru rămâne de văzut, iar decizia aparţine Biroului PE. Cu siguranţă însă că toate aceste întâmplări vor influenţa şi modul în care următorul raport MCV va fi întocmit la sfârşitul anului 2015. Este vorba de credibilitatea României care este pusă în pericol. Nu este pentru întâia oară, dar este păcat că se întâmplă în acest moment în care evoluţiile economice sunt încurajatoare, în care există efecte pozitive, în care avem nişte decizii foarte importante de luat la Bucureşti — mă refer aici şi la legea privind alegerile parlamentare, care încă nu este finalizată, la Codul fiscal, care este în discuţie, dar şi la alte iniţiative legislative. Într-o asemenea perioadă cred că ar fi fost foarte bine să avem stabilitate şi să ne bucurăm de mai multă credibilitate la Bruxelles.
AGERPRES: În ce fel ne afectează, la Bruxelles, faptul că nu avem mai multă credibilitate?
Iuliu Winkler: La Bruxelles sunt ‘’pe ţeavă’’, dacă pot să folosesc acest termen, decizii importante pentru România, în primul rând este vorba de decizii economice. Ne aflăm în ultima jumătate de an în care mai putem utiliza fonduri din perioada de finanţare 2007 — 2013, iar în această perioadă, mai putem corecta puţin din bilanţul României pe 7 ani. Ar fi foarte bine să putem folosi flexibilitatea de care Comisia Europeană dă dovadă în regruparea anumitor finanţări dintr-un capitol în celălalt, de la o politică europeană la cealaltă, în aşa fel încât să putem să diminuăm pierderea pe cât mai mult posibil. Se pare că România va lăsa neconsumată din bugetul anterior o sumă impresionantă situată undeva între minim 6 miliarde de euro şi, în cel mai rău caz, 8 miliarde de euro din fondurile de coeziune alocate perioadei 2007 — 2013. Această sumă a fost în total de 19,8 miliarde, iar noi ne aflăm acum doar la depăşirea cu puţin a 50 — 55% din accesarea acestor fonduri. Deci avem un grad de utilizare foarte prost, care ar mai putea fi corectat în următoarele 6 luni, dar este o chestiune, repet, de credibilitate. În acelaşi timp ne aflăm şi în perioada în care trebuie primit avizul Comisiei pentru Programul Operaţional Regional, pentru câteva dintre programele operaţionale ale României pentru perioada 2014 — 2020. Nu suntem singura ţară întârziată, dar întârzierile încep să fie deja presante, pentru că ne aflăm la un an şi jumătate de la începutul perioadei şi încă foarte multe programe de finanţare sunt imposibil de început, imposibil de deschis, datorită avizelor şi acreditărilor care trebuie să sosească de la Bruxelles. Întregul sistem a fost recalibrat. ştim că toată structura programelor operaţionale a fost schimbată pentru perioada 2014 — 2020. Vom vedea dacă această decizie a fost sau nu inspirată. În orice caz, acum, ne aflăm într-o perioadă în care ar trebuie cât mai repede dar startul programelor. Aici iarăşi e vorba despre modul în care reprezentanţii guvernului discută la Bruxelles şi de credibilitatea pe care aceştia o au. Un moment foarte important se va derula chiar în aceste zile, pentru că guvernul va avea un dialog cu reprezentanţii Comisiei Europene în ceea ce priveşte acordul pe care Bucureştiul îl are cu Comisia, cu Banca Mondială şi cu FMI. Este o situaţie inedită, pentru că vedem că FMI nu vine la această întâlnire de analiză, lăsând doar Comisia Europeană să poarte prima parte a acestui dialog. Toate aceste lucruri vin să ne arate faptul că am avea în această perioadă nevoie de stabilitate politică, am avea nevoie de un guvern cu miniştri activi, care să fie foarte prezenţi la Bruxelles. Acum e momentul în care se pot negocia pe ambele direcţii, şi pentru perioada anterioară de finanţare şi pentru actuala perioadă, lucruri foarte importante, şi fiecare decizie irosită sau fiecare întâlnire în care nu putem să ne reprezentăm interesele înseamnă posibilităţi de finanţare irosite. Eu cred că perioada următoare va trebui să aducă o soluţie de un fel sau altul la problema guvernării în România, a guvernului actual, a majorităţii parlamentare care îl susţine. Din păcate, este destul de dificil de estimat care sunt şansele de reuşită ale propunerilor venite din opoziţie, pentru că vedem că ele nu reuşesc să coaguleze un procent suficient din Parlament, un sprijin parlamentar suficient. Rămâne să vedem cum vor evolua lucrurile şi evident că toată discuţia sau analiza pe care am formulat-o în termeni economici mai degrabă trebuie să fie pusă în paralel cu analiza geopolitică, care nu ne este favorabilă. Ne aflăm într-o perioadă în care situaţia din Ucraina, poziţia Uniunii Europene vizavi de evoluţiile din Ucraina, dar şi faţă de evoluţiile crizei imigranţilor, faţă de alte multe riscuri la care este supusă întreaga regiune a Balcanilor şi a estului Europei, vor influenţa evoluţia situaţiei în viitor.
AGERPRES: Aţi invocat necesitatea stabilităţii politice. Cum poate fi aceasta influenţată de situaţia premierului şi de faptul că preşedintele Iohannis i-a cerut demisia? Cum este percepută această situaţie la Bruxelles?
Iuliu Winkler: Ne întoarcem, şi la Bruxelles este percepută această chestiune, într-o situaţie în care am mai fost. E vorba despre situaţia dezechilibrului dintre cele două Palate, a luptei dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Dacă analizăm cu atenţie acest lucru, vedem că de fapt aproape indiferent de persoanele care ocupă primele funcţii din aceste două palate, ne reîntoarcem în aceeaşi situaţie de luptă, de instabilitate şi de lipsă de colaborare. Asta înseamnă că există motive structurale pentru repetarea acestei situaţii, iar aceste motive ţin de Constituţie. Revizuirea Constituţiei din 2003 a fost marcată de interesele legate de personalitatea politică a unor actori care atunci erau importanţi în viaţa politică românească. Vedem că după 12 ani de la această revizuire ne aflăm din nou în situaţia în care insuficienta separaţie a puterilor în stat, ambiguităţile pe care Constituţia le face posibile, faptul că nu avem o claritate de exemplu într-o chestiune foarte simplă — cine reprezintă România la Consiliul European, nu ne arată clar ce înseamnă concret republica semiprezidenţială. Sigur, înţeleg, nu este nici prezidenţială, nici parlamentară. În contextul în care la nivelul UE avem tensiuni şi neclarităţi, că încă nu ştim exact către ce se îndreaptă Uniunea, către o uniune politică sau dimpotrivă către o diluare a UE, o diluare a aspectului politic, dacă mai punem în balanţă şi problemele legate de punerea în comun a suveranităţii care este necesară atunci când vorbim despre uniune bancară, despre uniune energetică, o politică energetică comună a Uniunii Europene, politică de securitate şi apărare comune a UE şi aceste lucruri sunt pe ordinea de zi a instituţiilor europene, punând deci toate aceste în balanţă, eu cred că România are nevoie de o nouă Constituţie. O Constituţie de prea multe ori peticită, care are prea multe lacune şi ambiguităţi, şi care lasă loc de interpretare, cred că este foarte greu să o actualizezi, să o modernizezi într-o Europă care şi este în mişcare. Cred că România are nevoie de o nouă Constituţie. Evident că începutul unei astfel de dezbateri este de neimaginat într-un Parlament care arată aşa cum arată Parlamentul României astăzi — lipsit de credibilitate, pe alocuri lipsit chiar şi de legitimitate sau cu legitimitatea contestată a sistemului electoral uninominal, sistem care a adus toate distorsiunile pe care le cunoaştem foarte bine. Deci, eu aştept să avem o lege clară, care să permită, anul viitor, nişte alegeri care, eu sper, să conducă la o compoziţie legitimă şi reprezentativă a Parlamentului României şi apoi să conducă la un Parlament în care să fie posibil dialogul politic, democratic şi care să poată să pună problema inclusiv a modificării Constituţiei sau a unui nou proces constituţional în România.
AGERPRES: În aceste zile parlamentarii români au votat pentru un sistem de pensii speciale, aspect care are o percepţie mai degrabă negativă în societatea românească. Cum este văzut acest lucru în Parlamentul European?
Iuliu Winkler: Cetăţenii evident au dreptate atunci când critică o decizie a Parlamentului care e de natură că creeze o situaţie materială mai bună pentru parlamentari, însă lucrurile trebuie nuanţate puţin, pentru că nu este vorba despre crearea unor privilegii, ci este vorba mai degrabă de reinstalarea unui sistem care a existat. Să ne aducem aminte de decizia din anul 2010 a Guvernului Boc, în care şi UDMR era parte, care a fost dictată de nevoia de austeritate şi de economisire, măsuri care trebuiau luate în momentul de vârf al crizei în România. Atunci au fost desfiinţate şi pensiile speciale ale altor categorii de funcţionari publici, magistraţi, în armată, servicii şi aşa mai departe. Între timp aceste măsuri, care şi-au dovedit utilitatea şi necesitatea chiar dacă au fost dureroase, inclusiv din punct de vedere politic şi ca imagine pentru partidele care le-au decis, vedem că ele au contribuit la ieşirea din criză a României, la păstrarea echilibrelor macroeconomice şi la păstrarea situaţiei în nişte parametri care au făcut să nu ajungem în situaţia Greciei de astăzi. România putea foarte uşor să alunece pe o astfel de pantă, a instabilităţii economice, macroeconomice şi a îndatorării. Dimpotrivă, astăzi România se află într-o situaţie în care respectă toate criteriile de convergenţă de la Maastricht. După acest moment, pe rând pentru diverse categorii de salariaţi publici au fost reinstalate pensiile speciale. Trebuie să spun că în Parlamentul European există un sistem de pensii propriu şi majoritatea Parlamentelor naţionale din diverse state europene au asemenea sisteme de pensii. Poate că situaţia trebuie judecată şi în parametrii faptului că în România incompatibilităţile sunt foarte severe, lucru care se vede din numărul de dosare sau procese intentate pentru diverse motive de incompatibilitate. Parlamentarul pentru perioada mandatului are un număr limitat de alte activităţi pe care le poate desfăşura. El poate fi profesor universitar şi cred că şi avocat sau poate activa în domeniul juridic. În afară de aceste două domenii nu cred că mai are voie să aibă vreo activitate. Într-adevăr momentul este foarte prost ales. Cred că decizia este contestată de public nu prin prisma faptului că ar fi sau nu o măsură îndreptăţită. Cred că publicul contestă această decizie din cauza slabei performanţe a actualului Parlament, din cauza credibilităţii aproape de zero a acestei instituţii, fapt provocat de efectele legii votului uninominal printre care dublarea numărului de parlamentari, precum şi accesul unor persoane care s-au folosit doar notorietate, dar nu şi suportul profesional sau ţinuta morală pentru a deveni parlamentari. Nu sunt eu menit să judec acest lucru, dar pot să văd ceea ce se întâmplă şi pot să vă spun ceea ce se vede şi la Bruxelles. În 2012, mi-a fost imposibil să le explic colegilor mei cum se poate întâmpla ca un sistem electoral să producă majorarea cu peste 100, adică cu peste 25 %, a numărului parlamentarilor stabilit prin lege. Eu cred că este o decizie care trebuie judecată prin prisma calităţii muncii parlamentarului. Eu cred că, dacă performanţa, calitatea legilor pe care le votează parlamentarii la Bucureşti ar fi cea pe care publicul o aşteaptă, dacă deciziile ar fi luate în modul în care publicul aşteaptă acest lucru, dacă ţinuta morală şi profesională a parlamentarilor ar fi aşa cum publicul o aşteaptă să fie, atunci nu ar mai apărea sau nu ar fi apărut această opoziţie la ideea de a avea pensii speciale pentru un număr până la urmă redus de persoane care nu afectează în niciun mod bugetul naţional sau bunăstarea economică a României.
AGERPRES: Referitor la calitatea morală a parlamentarilor, se poate spune că există un număr mare de parlamentari urmăriţi penal sau care au primit condamnări?
Iuliu Winkler: Sigur, este o altă situaţie şi lupta împotriva corupţiei, iarăşi spun, este văzută, analizată cu aspectele pozitive şi negative la Bruxelles. Lumea europeană a devenit foarte mică şi nu contează în ce limbă vorbeşti şi în care capitală a Europei vorbeşti, comunicarea este instantanee, faptele sunt cunoscute şi ne alăturăm, nu facem o notă discordantă, din păcate faţă de majoritatea celorlalte state ale UE, statele din estul Europei. Perioada comunistă a lăsat nişte tare de care nu ne-am putut dezbăra şi situaţia este foarte asemănătoare dacă vorbim despre Polonia, Cehia, despre Bulgaria, dacă vorbim despre Ungaria. Deci avem aceste probleme comune care apar în centrul şi în estul Europei, în fostul lagăr comunist, dacă vreţi. Sigur că MCV vine şi scoate în evidenţă anumite aspecte. Poate că sunt aspecte care nu sunt scoase în evidenţă şi poate că există un talent balcanic de a sări de cealaltă parte a calului atunci când vedem că nu echilibrul puterilor în stat este instalat, ci dezechilibrul puterilor în stat este mutat de la o putere la cealaltă. Sper că anul electoral 2016 să aducă la lumină mai mulţi tineri în politică şi să aducă la lumină oameni responsabili care să aibă şi o bază profesională pentru activitatea lor politică. Vedem şi în PE că prestigiul sau credibilitatea politică se construieşte cel mai adesea şi pe baze profesionale. Nimeni nu se pricepe la toate lucrurile, dar este important să te pricepi la un domeniu şi să-ţi construieşti credibilitatea politică pe o anumită expertiză profesională. Sper că după 10 ani în care am tot crezut că reforma clasei politice se face prin legi, prin sistemul de vot uninominal, prin legi privind transparenţa, lustraţia, incompatibilităţile şi aşa mai departe, să înţelegem, în sfârşit, că o reformă a clasei politice nu o pot face decât partidele politice. Lista electorală înseamnă răspunderea partidului politic, iar în interior fiecare partid trebuie să facă o selecţie atentă. UDMR, care nu este partid, are un sistem de selecţie interioară care este în linii mari neschimbat de 20 de ani, există responsabilităţi foarte clare pentru cei care promovează persoane şi există criterii foarte clare pentru persoanele care vor fi promovate. Dacă respectăm aceste reguli, eu cred că şi în viitor vom putea să facem faţă şi exigenţelor morale, dar şi celor profesionale şi cred că reforma clasei politice înseamnă reforma internă a fiecărui partid politic responsabil din România.
AGERPRES: Senatul a adoptat în aceste zile proiectul de lege pentru instituirea Zilei Limbii Maghiare în data de 13 noiembrie. Ce credeţi că înseamnă acest lucru?
Iuliu Winkler: Comunitatea maghiară din România, care are 1.200.000 de membri şi reprezintă în jur de 6 — 6,2 procente din populaţia României, dar care reprezintă 20 % din populaţia Transilvaniei, este o comunitate importantă care a contribuit la tot ceea ce înseamnă România astăzi, la cultura românească, la patrimoniul construit al României, la cum arată civilizaţia ţării şi societatea românească astăzi. Iar limba cred că este poate cel mai important aspect care defineşte identitatea şi cultura. O zi a limbii maghiare nu înseamnă altceva decât manifestarea respectului pentru comunitate. Limba maghiară este limbă regională în Transilvania, chiar dacă nu are acest caracter din punct de vedere legal, eu spun că încă nu are din punct de vedere legal acest caracter. Mai cred că toată povestea inscripţiilor bilingve, a inscripţionării denumirii localităţilor, a inscripţionării instituţiilor publice, care acum 15 ani a creat foarte mari animozităţi în societatea românească, astăzi, au devenit lucruri fireşti. Eu cred că să ai o zi a unei valori, pentru că până la urmă limba maghiară este o valoare a societăţii româneşti în ansamblul ei, este un lucru care ţine de o anumită normalitate. Din păcate, în ultima perioadă nu putem să găsim prea multe exemple în care tindem spre normalitate ci, dimpotrivă, găsim exemple în care parcă roata istoriei s-a învârtit în sens invers şi anumite vechi animozităţi au fost reaprinse. De aceea, eu cred că este o veste foarte bună pentru întreaga societate şi pentru noi maghiarii acest vot din Senat. Eu sper că el va fi consfinţit şi în Camera Deputaţilor şi sper că vom avea o zi în care noi maghiarii vom organiza evenimente, acţiuni, activităţi care să ne reamintească de limba noastră maternă şi vom putea face poate acest lucru împreună cu românii într-o zi a respectului reciproc.
AGERPRES: Vorbeaţi despre situaţia Greciei. Cum vedeţi în continuare viitorul acestei ţări în Uniunea Europeană?
Iuliu Winkler: Este poate cea mai presantă sau una dintre cele mai presante probleme alături de problema migranţilor şi situaţia din Ucraina. Vorbim despre cele mai presante decizii care trebuie luate la Bruxelles în zilele care urmează. Sigur avem în Grecia de astăzi şi în modul în care guvernul Greciei, ministrul de Finanţe şi premierul grec negociază situaţia Greciei, un exemplu foarte bun de ceea ce se întâmplă atunci când rezultatul unei campanii electorale, rezultatul unei situaţii tensionate dintr-o anumită societate, este tranşat în favoarea populiştilor şi în favoarea demagogilor. Pentru că este foarte uşor să lansezi chemări la luptă, este foarte uşor să lansezi idei care pot să reaprindă eventual animozităţi vechi, chiar istorice. După ce electoratul te creditează cu voturile sale ca urmare a unor apeluri demagogice şi lipsite de responsabilitate, este mult mai greu să conduci un guvern, să stai la masa decidenţilor atunci când orice declaraţie a ta va avea urmări. Asta e situaţia de fapt a Greciei condusă de guvernul populist actual. Eu sper că se vor găsi soluţii. Este, totuşi, greu de anticipat care va fi urmarea şantajului reciproc la care încearcă acum să apeleze pe rând partenerii de dialog. E vorba de lucruri care se întâmplă în zilele care urmează şi este vorba despre o sumă impresionantă a datoriei externe pe care Grecia va trebui fie să o plătească, dar nu este în situaţia de a o plăti, fie să o reeşaloneze în nişte condiţii care trebuie să fie acceptate reciproc. Negocierea înseamnă întâlnirea undeva la jumătate a poziţiilor celor doi negociatori şi Grecia va trebui să accepte, până la urmă, faptul că măsurile de reformă pe care le cer partenerii europeni, FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, sunt măsuri necesare. Greutatea de a implementa astfel de măsuri, faptul că nu mai există răbdare în societatea grecească sunt lucruri care sunt consecinţe ale unor luni, poate chiar ani de acţiune demagogică a unor politicieni iresponsabili. Va fi foarte greu. Eu sper că Grecia va rămâne nu numai în Uniunea Europeană, dar şi în interiorul zonei euro, zonă la care noi ne pregătim să aderăm în perioada următoare.
AGERPRES: Preşedinta Frontului Naţional (FN, extremă dreapta) Marine Le Pen a anunţat luni, într-un comunicat, crearea unui grup eurofob şi împotriva imigraţiei — „Europa Naţiunilor şi Libertăţilor“ — în Parlamentul European. Cum comentaţi această iniţiativă?
Iuliu Winkler: Este cel puţin a treia încercare a Frontului Naţional şi a lui Marine Le Pen de a constitui un grup parlamentar. De data aceasta se pare că a reuşit, deci are numărul necesar — numărul exista oricum — de minim 25 de parlamentari. Problema era cu cele şapte ţări care trebuiau obligatoriu reprezentate într-un asemenea grup parlamentar în PE. Constituirea a fost anunţată, sigur, incluzând spre exemplu un parlamentar britanic care a fost dat afară din UKIP, partidul lui Nigel Farage, pentru abuz în utilizarea banilor publici din Parlamentul European, a finanţării europene. Deci avem asemenea situaţii şi la nivel european, nu trebuie să plecăm prea departe pentru a căuta exemplele. Mi-e greu să anticipez dacă acest grup va rezista sau nu în următoarele săptămâni, dacă îşi va începe activitatea. Dar, dacă se va întâmpla aşa, atunci este un lucru care va veni să îngreuneze munca noastră în PE. Vom avea de-face cu mai mulţi politicieni eurosceptici care vor ocupa anumite funcţii în Parlament, pentru că li se cuvin, conform regulilor de organizare ale PE, funcţii şi în conducerile sau în biroul comisiilor de specialitate, funcţii în conducerea PE. şi, bineînţeles că, în aceste condiţii, nu vom face altceva decât să lucrăm pe un zgomot de fond şi mai mare, dar se vede deja că noul Parlament European, constituit după votul din 2014, este un Parlament cu o structură mult mai greu de organizat, cu o structură mult mai greu de canalizat către anumite iniţiative pozitive. Sunt aproape 200 de europarlamentari care aparţin de diverse partide antisistem, extremiste sau antieuropene, naţionaliste, xenofobe. Sigur, nu doar Bruxelles-ul are probleme. Dacă citim ştirile vedem că s-ar putea ca în Finlanda să avem o coaliţie de guvernământ, în care Partidul Adevăraţilor Finlandezi — un fel de ‘Finlanda Mare’ — partid xenofob şi naţionalist să fie partener în coaliţia de guvernământ. Deci criza a adus la suprafaţă aceste reflexe xenofobe, naţionaliste şi demagogice. Lipsa de responsabilitate este aceea care îi adună pe toţi aceşti politicieni şi pe toate aceste partide. Ei nu răspund pentru actele pe care le organizează, nu răspund pentru ideile pe care le propagă. Sigur că există şi un reflex, cel puţin condamnabil al alegătorilor, sigur putem intra în această dispută. Am văzut în Franţa, alegerile pentru Parlamentul European au fost văzute cumva ca neavând un efect imediat asupra societăţii franceze, de aceea Marine Le Pen şi Frontul Naţional au primit foarte multe voturi în aceste alegeri. În clipa în care s-au organizat alegeri locale, succesul Frontului Naţional nici pe departe nu a mai fost la aceleaşi cote. Cetăţeanul s-a distrat cumva cu Uniunea Europeană trimiţându-i pe eurosceptici la Bruxelles, însă când a venit vorba să-şi aleagă primarul sau preşedintele de consiliu regional, atunci nu a mai fost atât de uşor de păcălit. Este o perioadă a intoleranţei crescânde în Uniunea Europeană şi o perioadă a protecţionismului intern. Eu sper că totuşi vom putea să depăşim această perioadă, inclusiv în Parlamentul European, continuând să dăm semnale politice pozitive şi responsabile către capitalele statelor membre. (AGERPRES)