Istoria, scrisă din mers, pe şantierul de la Simeria Veche

Carmen Cosman

Un număr de 123 de morminte din secolul al XI-lea au scos la lumină arheologii care lucrează pe şantierul de la Simeria Veche. În numai două luni, s-a reuşit să se realizeze ceea ce, altfel, s-ar fi făcut în minimum 20 de ani, din cauză că fondurile pentru cercetările arheologice sunt tot mai puţine.

Mai multe epoci, suprapuse

Pentru arheologi, construcţia autostrăzii Deva – Orăştie este mană cerească, deoarece le permite să realizeze ce nici nu mai sperau, adică să aducă la lumină ceea ce, teoretic, ştiau deja. Fondurile alocate pentru săpăturile sistematizate sunt tot mai mici şi, în plus, terenurile unde s-au făcut descoperirile arheologice erau ale localnicilor, unde aceştia îşi cultivau porumbul, aşa că de săpături argeologice nici nu se putea pune problema. Iar rezultatele sunt spectaculoase. „În primul rând, la Simeria Veche, avem o locuire întinsă pe parcursul mai multor epoci. Avem Epoca Bronzului, Prima Epocă a Fierului-Hallstatt, Epoca Romană, Post-Roman, Epoca migraţiilor, o locuire din secolul VIII-IX, şi secolul XI. Bineînţeles, toate sunt importante, luate separat. Dar, după părerea mea, cel mai important aspect este perpetuarea unei locuiri pe parcursul a 2 – 300 de ani, se pare, permanent. Avem imediat după plecarea romană, o populaţie care preia vechile clădiri existente în zonă, după aceea apare o populaţie aparţinând secolului VII, apoi clădiri-locuinţe, gropi menajere din secolele VIII-IX, pentru ca la final să fie o necropolă, destul de mare, de 123 de morminte, din secolul XI”, a declarat Costin Daniel Ţuţuianu, responsabilul şantierului arheologic, cercetător ştiinţific la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

Cimitir distrus de agricultură

Se bănuieşte că necropola a fost mult mai mare, însă terenul a fost modificat pentru agricultură. Localnicii le-au povestit specialiştilor că, aici era o movilă, dar, în anii ’75 – ‘80, pământul a fost tăiat şi împins spre Mureş, odată cu osemintele din secolul XI.
Săpăturile au mai scos la iveală o chestiune absolut spectaculoasă. Practic, s-a confirmat teoria conform căreia, slavii, de exemplu, nu au urcat în Transilvania doar spre partea de Nord, sau Nord-Vest, ci au coborât şi pe Valea Mureşului, spre vest. “A fost excepţional. În viaţă, ai de puţine ori ocazia să mai colorezi câte o pată albă”, sintetizează dr. Mihaela Simion, senior arheologist la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale.

Două luni, în loc de 20 de ani

La Simeria Veche, este o lucrare extrem de importantă, care nu poate fi abordată de o singură instituţie, aşa că pe şantierul arheologic de aici patru instituţii muzeale şi-au dat mâna. Este vorba de Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Muzeul Brukenthal din Sibiu şi Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia. “Sistematic, am fi avut nevoie de minimum 20 de ani şi aşa putem spune că am reuşit în două luni”, explică Ţuţuianu. Pe şantierul arheologic de la Simeria Veche, lucrează, în prezent, circa 150 de oameni, care scot la lumină vestigii istorice de o importanţă excepţională.