Invariant

Volodia Macovei
Noţiune teoretică de excepţie, vizând identificarea elementelor comune, care nu se schimbă, din literatură şi gândirea literară, invariantul a fost propus şi susţinut de René Étiemble, unul dintre iniţiatorii studiului literaturii comparate. Termenul a fost preluat şi analizat de clujeanul Adrian Marino, excepţional eseist, critic şi istoric al literaturii.
Ceea ce trebuie reţinut este că în întreaga literatură a lumii, din toate timpurile, se pot găsi elemente comune, fundamentale, care nu se schimbă, acestea reprezentând invarianţii. Utilitatea invarianţilor este evidentă mai ales în studii ale literaturii comparate, atunci când, de exemplu, se caută elemente comune în literaturile europeană, chineză şi nord africană.
Étiemble dezvoltă chiar o clasificare tipologică ce propune existenţa invarianţilor antropologici, ideologici, literari şi teoretico-literari. În spaţiul restrâns al acestei note, vom spune doar câteva cuvinte despre invarianţii antropologici.
Cum notează Adrian Marino, invarianţii antropologici sunt cei care recuperează şi articulează date primitive, primordiale, ce se întâlnesc în straturile cele mai profunde ale tuturor culturilor. Arhetipuri, mituri, legende, simboluri străvechi se dovedesc persistente în timp şi în toate spaţiile geografice. Un exemplu ar putea fi cele două arhetipuri Faust şi Don Juan, care încarnează două mari aspiraţii pătimaşe ale omului: cunoaşterea şi dorinţa.

Propunere de lectură: Adrian Marino, „Comparatism şi teoria literaturii”.