Educatie si cultura

ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT – Vom uita să ne dăm mâna

Valentina Mureșan

       Am stăruit în tot acest an să nu intru în panică și v-am sfătuit pe toți același lucru, pentru că este extrem de important să nu ne lăsăm copleșiți de frici. Frica scade vibrația spirituală, dar și pe cea fizică, a corpului. O vibrație energetică scăzută, influențează decisiv imunitatea corpului, de aceea este imperios necesar să rămânem pozitivi, să nu ne lăsăm copleșiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Asta nu înseamnă să devenim nepăsători! Înseamnă să rămânem permanent în echilibru și să conștientizăm că Dumnezeu are planul Lui și nici un plan omenesc nu este deasupra planului Divin. Trebuie să căutăm înțelesul la tot ce se întâmplă, să pricem rosturi, să ne îndreptăm privirea spre cer.

Sunt peste cinci ani de când le spun cunoscuților, prietenilor, rudelor, că urmează ceva inimaginabil de rău (nu știam ce), că este important să renunțăm la mâncarea procesată și să ne întoarcem la produsele pe care le vând țăranii pe piețe, sau să ne luăm o căsuță unde să grădinărim, să creștem animale etc. Primul pas în distrugerea omului este scăderea imunității prin alimentație! Mulți mi-au zis că bat câmpii, că nu are ce să se întâmple… Am înghițit gălușca și mi-am văzut de viața mea. Acum, cei care ridicau din sprâncene, realizează că am avut dreptate. La începutul pandemiei am spus din nou, că totul e legat verigă cu verigă și că această perioadă e un episod dintr-un lung și odios serial. Din nou mi s-a zis că sunt ” sora pădurii”, că nu-mi dau bine bobii și că totul va trece în vară, că e doar o intoxicare mediatcă etc. Iată că suntem în episodul când ne sunt secerați prietenii, vecinii, oamenii dragi sau rudele. Nici aici nu e capătul, ci este dar începutul dezastrului și al neînțelegerii noastre!

Haideți să ne amintim ceva: prin anii 70 ne duceam morții la groapă cu căruța plină de bocitoare, de prin anii 90 am trecut la mașini mortuare, iar acum depunem mortul la capelă și este dus pe umeri de șase băieți eleganți de la firma de pompe funebre. Până prin anii 80 se făceau nunțile și botezurile în curtea casei, în bătătură, la cort, cu bradul împodobit de fete mari și flăcăi neînsurați, nuntașii erau invitați cu plosca de vinars din poartă-n poartă, miresele mergeau pe jos dintr-un capăt al satului în altul, să le vadă toată lumea cât sunt de mândre, de frumoase, iar toată mâncarea de la ospăț era făcută de priceputele satului, de socăcițe, din porci și viței, găini de casă, munceau toată săptămâna de dinaintea nunții și încă una după nuntă. Acum, nunta n-o mai fac părinții mirilor, că puii au devenit mai deștepți ca găina, miresele merg în limuzine sau mașini de epocă la biserică, nunțile se fac la restaurante de lux, sau ballroom, au uitat de brad și bubuie artificii pe bani grei, mâncarea e și ea de lux, din animale injectate și pline de hormoni, sau chiar fructe de mare pe care le conservă metalele grele, să suporte drumul până-n farfuria miresei cu pretenții de divă. Dar s-a șters ca și când n-ar fi existat mirajul nunților de cândva… Atunci era cea mai mare bucurie a părinților ( e drept, după caz), și se aduna tot satul să se bucure pentru ei, azi totul este fală și opulență, pe principiul unui bussines cu propriile vieți.

Cum vi se pare diferența? De ce n-am dat exemplul nunților de odinioară de la oraș? Pentru că rar, câte unul, făcea nunta la oraș. De la țară vin toți domnii, vorba-ceea, iar domnii de odinioară se întorceau în satul natal să facă nuntă, pentru că tinerii de odinioară își respectau cu sfințenie părinții. Ce mai avem? Copiii… în anii 80 băteau mingea pe toate străzile, săream coarda, jucam mulțime de jocuri, alergam de ne ieșea sufletul, ne cățăram în toți copacii și pe toate gardurile, eram prieteni (și am rămas), eram gașcă, eram cu totul altceva decât sunt copiii de acum. Noi n-am avut jucării, ni le făceam singuri. Copiii de acum nici nu mai recunosc bucuria unei jucării… Iată deci, cum lumea de ieri nu mai are nici o legătură cu lumea de azi, iar cea de azi, nu va avea nici o legătură cu lumea de mâine, pentru că lumea se schimbă, oamenii se schimbă, viața se schimbă. N-aș vrea să mă etichetați nici ca pesimistă, nici ca prăpăstioasă, însă virusul acesta există!… Și va secera tot ce-i iese în cale, pentru că e mic, dar deștept, mai deștep ca toți deștepții care l-au sfidat! Soluția este adaptarea la nou, chiar și forțată. Dacă nu ne-a părut rău când am abandonat traiul frumos al țăranului autentic, de ce ne scandalizăm și ne revoltăm acum, când trebuie doar să renunțăm la opulență? Ce cuvânt și ăsta!?!

În câțiva ani, fie că vrem, fie că nu, lumea va fi total schimbată. Puțini vor înțelege intenția universului și mult mai puțini vor fi cei ce se vor ancora în Dumnezeu cu toată ființa lor. Vă sfătuiesc să trăiți cu prudență și pentru voi și pentru cei din jur. Banii nu sunt totul în această viață! Nu puneți viețile oamenilor în pericol de dragul banilor! Și nici să nu așteptați ca războiul contra virusului  să se sfârșească curând, pentru că orice război durează patru ani… Așadar, fiți calmi, aveți răbdare și credeți neclintit, că Dumnezeu știe de ce îngăduie acest lucru.

Până săptămânaea viitoare…

ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

Dacă dorești să-mi scri, mă găsești aici: https://www.facebook.com/valentina.gheorghe.muresan/

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura