ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT: VIAŢA, O CĂLĂTORIE SUBLIMĂ (4)

Astăzi vom vorbi despre MĂŞTI

Valentina Mureşan

Iată un subiect despre care am putea vorbi câteva ediţii bune. Însă voi face un rezumat din care să putem culege fiecare câte ceva, într-o singură rubrică.
Suntem sclavii propriilor falsităţi, ai propriilor gânduri ascunse, ai făţărniciilor cu bună ştiinţă. Vrem să fim ceea ce nu suntem şi să părem ceea ce nu putem fi. Uneori chiar ne iese! Am în jurul meu exemple categorice de oameni care au purtat zeci de ani aceeaşi mască, încât acum chiar cred că ei sunt masca, deşi realitatea le va demonstra contrariul. Purtăm măşti de teama că cei de lângă noi nu ne vor iubi aşa cum suntem în realitate. Purtăm măşti din teama de a nu pierde ceva ce ni se pare esenţial. Însă uităm total de omul frumos pe care L-a construit Dumnezeu cu migală. De ce? Simplu! Pentru că n-am înţeles de ce am venit pe pământ!
De-a lungul timpului am întâlnit femei extrem de nefericite, frustrate, acre şi indignate, care în faţa lumii străluceau, am întâlnit bărbaţi impecabili, radianţi, care ascundeau suflete amputate, colegi fazi, plini de orgolii şi haine scumpe, oameni politici ascunşi între sânii amantelor de unde fluturau cu mândrie steagul onoarei. Dacă ai o funcţie de conducere, atunci când mergi acasă este nevoie să renunţi la rolul de şef pe care îl joci la serviciu şi să intri în cel de partener sau părinte, după caz etc. Tot fără să fim conştienţi, uneori alegem să intrăm în roluri negative, să purtăm măşti. Facem acest lucru pentru că la un moment dat, pe parcursul vieţii, am avut nevoie de aceste măşti, ne-au salvat sau ne-au validat. Toate aceste exemple şi multe altele vin din motivul că masca li s-a lipit de faţă, li se confundă cu personalitatea. Firescul din noi a picat ca o cortină, la finalul spectacolului, lăsând în reflectoare doar măscăriciul. Mă veţi întreba ce treabă am eu cu masca altora. Vă voi întreba dacă ştiţi cât e de greu să identifici omul din spatele ei? Pentru că trăim într-o lume dominată de măşti, nu mai reuşim să ştim cine suntem cu adevărat. Iar asta ne afectează şi pe noi şi pe cei din jurul nostru. Mecanismul acesta de negare a realităţii e menit să te protejeze pe termen scurt de impactul prea dureros al părţilor tale întunecate, însă vei sacrifica astfel adevărata ta faţă şi te vei trezi într-o zi că masca pe care ai purtat-o atâta timp este chiar motivul eşuării tale. Pentru că Dumnezeu vrea să ne trăim viaţa în autenticitate şi ne va da toate pârghiile ca măştile acestea să cadă una câte una. Iar atunci nu vei mai ştii cine eşti cu adevărat, nu vei mai ştii ce vrei şi nu-ţi vei găsi rostul şi locul. Atunci se va prăbuşi lumea ta de cristal! Din acest motiv se produc divorţuri, chiar dacă aparent sunt alte cauze, din acest motiv ne pierdem job-urile, prietenii, relaţiile de-o viaţă. Pentru că refuzăm să înţelegem că cine ne iubeşte, ne va iubi exact cum suntem şi pentru totdeauna.
Am fost un om incomod toată viaţa mea, pentru că am ales să trăiesc în lipsa falsei diplomaţii, care în esenţă este masca perfectă. N-am avut nevoie de prietenii false şi de elogii bazate pe pupincurism. Însă cei ce-mi sunt prieteni sunt de-o viaţă lângă mine, iar cei ce mă apreciază, puţini, sunt oamenii care au apreciat autenticul din mine, fără a fi nevoiţi să exprime lucruri în care n-au crezut niciodată şi nu m-am temut niciodată că i-aş putea pierde. Mulţi m-au judecat după spusele altor superficiali. Însă ce nu ştiu ei este că eu n-am pierdut nimic! Nu pierdeţi nimic din ce n-aţi avut vreodată!
Cum ar fi dacă i-ai spune şefului tău că decizia luată e greşită? ştiu! Te temi că vei fi dat/ă afară. Însă ce nu ştii e că, dacă vei fi dat/ă afară şi decizia se va dovedi greşită, un şef normal la cap te va căuta şi-ţi va mări salariul. Un şef prost va considera că ai cobit şi-ţi meriţi soarta. Însă tu n-ai pierdut nimic! Pentru că Dumnezeu nu rămâne niciodată dator autenticităţii. Lui îi vor da angajaţi supuşi, cu măşti, iar ţie îţi va scoate în cale pe cineva care să te aprecieze şi să te pună în valoare.
Cum ar fi dacă i-ai spune soţului că l-ai minţit toată viaţa când îi spuneai că ai avut orgasm? Că… poate nu s-a întâmplat niciodată să ai. Îţi e teamă şi de asta, nu-i aşa? Păi să nu-ţi fie! Pentru că un soţ care te iubeşte va face totul ca să te descopere ca femeie, în timp ce unul egoist te va arunca ca pe o măsea stricată. Nici acesta nu e capăt de lume, pentru că la polul opus tu vei găsi un partener minunat, iar egoistul se va găsi pe sine.
Cum ar fi să-i spui soţiei că vrei o amantă? Te-ar întreba de ce şi, în mod sigur n-ai avea cum să-i spui că te-ai plictisit, că vrei şi poţi să-ţi permiţi o mască, una care să te impresioneze şi să te mintă frumos. Însă spunându-i acest lucru, soţia ta va fi mult mai atentă cu ea însăşi şi va face tot ce-i stă în pricepere ca fiecare zi să te surprindă, să te fascineze, sau te va transforma în soţul-amant perfect, fără ca tu să-ţi dai seama. Asta dacă e fată deşteaptă şi te iubeşte cu adevărat.
Sunt doar câteva exemple, chiar dacă situaţiile de viaţă sunt infinite. Însă în toate cazurile e nevoie de încredere în Dumnezeu şi în tine. Este absolut necesar să crezi în faptul că nimic nu-ţi este mai de folos în viaţă, decât ceea ce ai fost menit să fii, pentru că viaţa trăită în simplitate, fără măşti şi fără aşteptări îţi face drumul mai uşor şi mai frumos.
Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!