ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT-Relaţiile karmice de iubire
Mi-ar trebui câteva pagini să pot cuprinde toate aspectele relaţiilor karmice de iubire, însă cei ce vor să aprofundeze, sau au nelămuriri, îmi pot adresa întrebări în comentariile articolelor sau în privat pe pagina de Facebook. Voi puncta câteva aspecte importante şi definitorii ale relaţiilor care leagă iubirea de aspectul karmic, urmând ca voi să vă regăsiţi în aceste situaţii. 
În primul rând, trebuie verificat primul sentiment al celor două persoane, în momentul în care se cunosc. Este foarte important, pentru că sentimentul general este de atracţie puterică şi inexplicabilă, fie că este vorba de atracţie fizică, fie de cea sufletească, poate o empatie puternică, sau chiar o respingere nejustificată. Vă amintiţi acele persoane faţă de care simţiţi o antipatie crasă, deşi nu v-au făcut nimic? Ei bine şi în acest caz, tot despre relaţii karmice este vorba. Cu unii fuzionăm pe parcursul vieţii, în anumite conjuncturi, cu alţii nu, doar ne ferim să stăm în preajma lor. Ne vom referi astăzi, la relaţiile de iubire, cele care uneori se concretizează în mariaje, altele în rupturi sufleteşti care lasă amprente grave şi de lungă durată, uneori până la finalul vieţii. Spuneam că primul semn este acela de atracţie puternică, ceva inexplicabil şi greu de controlat, parcă ne-am cunoaşte de când lumea, deşi ne-am întâlnit pentru prima oară. De cele mai multe ori, după ce am întâlnit un astfel de personaj, parcă toate drumurile duc spre el şi oricât am încerca să evităm, că poate nu e bine (poate e căsătorit/ă), poate nu face obiectul vieţii noastre (este la un alt nivel social, intelectual etc.), poate că ar deveni o relaţie complicată (se află la un alt capăt de lume) şi motivele pot fi nenumărate, cu toate acestea, apare necontenit în prejma noastră, ne tulbură, ne fascinează, ne ia minţile şi inevitabil… sufletul. Aici intervine alt aspect: dacă ambii parteneri au de trecut prin aceeaşi lecţie de viaţă, nimic nu le va sta în cale şi vor ajunge în faţa altarului, învăţând împreună din toate obstacolele sau situaţiile de viaţă prin care sunt nevoiţi să treacă şi nu vor fi nici puţine, nici simple. Când lecţiile de viaţă sunt diferite, apare ineditul, aici intervine complexitatea lucrurilor, pentru că inevitabil unul va iubi besmetic, orbeşte, iar celălalt va fi mânat în această relaţie doar de instincte, ataşamente, atracţii fizice sau interese. Cel prins în mreje este cel asupra căruia se vor răsfrânge toate consecinţele acestei legături, practic este cel care trebuie să înveţe lecţia! Iar canalul prin care vin învăţăturile este omul de care este legat inexplicabil, cu un lanţ al slăbiciunilor pe care este incapabil să-l rupă! Învăţăm prin cei de lângă noi, să devenim spirite de vibraţii înalte, oameni înţelepţi, să ajungem la o cunoaştere a vieţii care să ne permită să-i ajutăm şi pe alţii, atunci când ne este solicitat ajutorul. Sau nu învăţăm nimic, pentru că este şi aceasta o mare opţiune, iar lecţiile vor veni peste noi, ori în această viaţă, ori în cele ce vor urma, infinit mai puternice decât cea de acum. În esenţă, cu cât este mai devastatoare povestea pe care o trăim, cu atât este mai veche! Înseamnă că n-am ştiut să o gestionăm în alte existenţe, iar ea se repetă acum cu altă forţă, pentru că este o restanţă la care plătim cu dobândă. De aceea, important este să ne trezim spiritual, să înţelegem că aceste lucruri trebuie rezolvate acum şi aici, să găsim cea mai curată şi frumoasă formă de trăire a lor, să percepem modalităţile de plată şi să plătim înţelept. O formă relativ simplă, care cere, însă, de la noi activarea conştiinţei sinelui şi implicit pe cea divină, este rugăciunea. Ca să ajungem la conectarea supremă în rugăciune, este necesar să înţelegem importanţa ei, modalităţile prin care ea şlefuieşte destinul omului, trebuie să învăţăm să ne rugăm, pentru că în orice rugăciune, de la cele mai simple, spuse cu vorbele noastre, până la cele mai profunde, punem în mişcare un univers de lumină pe care suntem obligaţi să-l cunoaştem şi să-l înţelegem. Trebuie să ştim cum să ne rugăm şi mai cu seamă pentru ce. O altă modalitate de simplificare a lucrurilor şi când spun simplificare, mă refer la arderea unor etape ale relaţiei karmice şi mai cu seamă a suferinţei din interiorul ei, este regresia hipnotică. Ştiu că sună pompos şi puţin înfiorător, dar în esenţă este un lucru fantastic: întâlnirea ta cu tine!… cel care eşti, cu cel care ai fost. Nu oricine reuşeşte această conectare, pentru că este nevoie ca toate simţurile să fie conectate la spirit, este esenţial să te cunoşti foarte bine şi să înţelegi ce persoană complexă eşti. Mie mi-au trebuit peste cinci ani de lucru cu mine şi cu spiritul care sunt, ca să mă pot ancora într-un asemenea ”drum”. Alţii pot reuşi mai repede, sau niciodată. În ceea ce mă priveşte, drumul a fost mai anevoios, pentru că eu nu am avut un ghid, o persoană care să mă îndrume, ci am bătut toate cărările, până am reuşit singură să descopăr ce este corect, valid, cu substrat şi esenţă. Căutaţi oameni care să vă îndrume şi mai ales, verificaţi neîncetat dacă drumul este cel corect, pentru că sunt mulţi şarlatani în acest domeniu. Aş putea spune că unul din o sută este ceea ce trebuie!!! Dar indiferent lângă cine ajungeţi, fiţi siguri că totul are un rost, avem un drum de parcurs şi ceva de învăţat. Selectaţi ce vă este de folos, iertaţi, iubiţi şi mergeţi mai departe, pentru că iubirea curată, supremă, devastatoare este un dar minunat şi nu este dat oricui să o trăiască. Iar dacă relaţia karmică în care vă aflaţi vă mistuie viaţa, cereţi ajutor sau săriţi din barcă! Viaţa trebuie trăită frumos, înţelept şi simplu… abia atunci trăim!
Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!(Valentina Mureşan)
