Educatie si cultura

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Pledoarie pentru ţară

Valentina Mureşan

Există câteva diferenţe între patrioţi şi naţionalişti, dar ambele noţiuni au la bază o concentraţie de iubire faţă de ţară. Mai este o idee pe care aş dori să o lămuresc, şi anume felul în care este percepută România de marii vizionari ai lumii: Grădina Maicii Domnului.
Vedeţi dumneavostră, dragii mei cititori, noi nu facem diferenţa între ţară şi popor. România este Grădina Maicii Domnului şi cu noi şi fără noi! Da, ideal ar fi să o locuim chiar noi, nu alţii, iar noi să fim românii aceia autentici, de care are nevoie ţara aceasta. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa şi nu de acum, ci de mii de ani, pentru că exact noi, aceşti români get-beget, am devastat-o, am jefuit-o, i-am furat fiecare mădular, crezând cu toată convingerea că ni se cuvine orice. Ba chiar mai mult, ne-am trădat ţara cu fiecare ocazie, ne-am uitat la alţii, peste hotare, cu jind şi admiraţie, ca şi cum alţii ar fi mai presus de noi, iar asta ne-a costat şi ne va costa mai scump decât ne putem închipui, pentru că nimeni n-a avut milă nici de România, nici de românii ei şi ne-au aşezat în genunchi, cu privirea spre degetele de la propriile picioare… De ce? Pentru că am uitat, dragilor dragi, că ne avem rădăcinile într-un neam frumos şi nobil, pentru că ne-am abandonat tradiţiile, ne-am umilit pentru câţiva bănuţi în plus, ne-am pervertit la orice, mai puţin la morală! Şi nici n-am fost niciodată conştienţi de valoarea celor ce ne erau date prin născare. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât ne-a aşezat aici, pe pământ bogat, sub cer luminat, să stăpânim tot cu demnitate şi dragoste, să facem Rai din tot ce avem. Dar n-am înţeles…
Ceea ce trăim acum ar trebui să ne pună serios pe gânduri, dincolo de convingerile noastre, dacă e sau nu e virus, dacă e sau nu e conspiraţie. Cred că este momentul să vedem cine suntem, să ne lămurim dacă am înţeles sau nu, de ce am venit pe acest pământ. Nu suntem nemuritori, doar sufletul nostru se înveşniceşte, sau nu, iar Dumnezeu ştie exact cine rămâne şi cine pleacă! E inutil să ne amăgim, să ne minţim, sau să rămânem ignoranţi în faţa vieţii şi a încercării prin care trecem. Nu vreau să sperii pe nimeni, nici nu vreau să creez panici gratuite, dar ceea ce traversăm acum este doar un început… un început a ceva necunoscut, dar deloc simplu. La capătul acestui ceva, mulţi vom fi prea bătrâni, sau poate nici nu vom mai fi. Soluţia nu este răzvrătirea, nici încăpăţânarea de a crede că se va reveni la ceea ce a fost. Soluţia este să ne reconectăm cu Dumnezeul pe care l-am rătăcit printre secolele de ignoranţă spirituală pe care noi credem că le-am trăit, iar spiritual, de fapt, le-am irosit. Gândiţi limpede şi nu mai gândiţi doar pentru voi, ci global, plenar! Priviţi în jur şi veţi vedea exact şi pericolul şi salvarea, dar nu renunţaţi nici o clipă la Dumnezeu! Mai mult, recâştigaţi-L pe Iisus ca mântuitor al sufletelor voastre, gândind nu doar la voi, ci şi la copiii voştri, la nepoţi şi poate chiar la cei care n-au apucat să se nască, încă! Cum credeţi că ar fi viaţa lor, dacă voi, cei de acum, părinţi sau bunici, trăiţi în altă matrice decât cea a Lui Hristos? Cum ar putea curge sângele Lui Hristos prin venele lor, dacă voi, cei ce le-aţi dat viaţă, aţi trăit fără El? Şi nu! Nu e suficient să credeţi că aţi crede! Atunci când crezi în Dumnezeu îşi laşi toată viaţa ta în grija exclusivă a Lui, nu-ţi mai faci nici o grijă, nu-ţi mai pasă dacă pierzi sau câştigi ceva, ştii exact că şi de mori şi de trăieşti, al Lui eşti! Atunci când trăieşti cu Hristos, Îl porţi în gând în fiecare secundă din viaţa ta, orice ai face, oriunde ai fi, Îl ai în inimă, îl simţi acolo chiar şi când dormi. Când trăieşti cu Hristos zi de zi, realizezi că ţi se modifică gândirea, priveşti viaţa prin ochii Lui, nu prin ai muritorului hămesit care eşti, simţi iubirea într-un cu totul alt mod şi deprinzi bucuria vieţii, dincolo de tot ce ţi-ai închipuit.
Iată, dragii mei dragi, cât de departe suntem de Dumnezeu şi cât de străini suntem de ţara noastră… Iată de ce ne va tăvăli istoria, iar Dumnezeu se va uita doar cu coada ochiului spre zădărnicirea noastră. Şi mi-e greu să scriu aceste rânduri, pentru că voi intra în judecata unora, pe de-o parte, iar pe de altă parte, pecetluiesc un adevăr de care unii chiar sunt conştienţi şi-l certific cu durere nemăsurată şi cu neputinţă…
Pregătiţi-vă pentru ceea ce va să vină, cu raţiunea limpede, cu sufletele curate, cu gândul prins în harul proniator al Lui Dumnezeu!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la Stiri si informatii din judetul Hunedoara. Mesagerul Hunedorean

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura