ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Mirese vs. Mirese

Valentina Mureşan

Este mare învolburare de idei şi opinii în ultima perioadă, cu privire la miresele mondene ale momentului şi mă gândesc că este un bun prilej să punem în discuţie şi acest subiect. Nu am pretenţia să-mi fie luate drept reper vestimentar cele ce vor fi scrise aici, eu nefiind creator de modă, ci mi-aş dori ca, printre cele ce le voi scrie, să găsiţi răspunsuri suficiente la eventualele întrebări pe care vi le veţi pune înainte de a deveni mireasa cuiva. Dar, să începem cu ideea de mireasă, cea la care visează orice fetiţă, încă de când deschide ochii peste lume.
Povestea iniţială este simplă: orice domnişoară se vrea prinţesă, în ziua nunţii sale şi fiecare speră la prinţul care vine pe un cal alb şi le duce peste nouă mări şi nouă ţări, să trăiască fericiţi până ce moartea-i va despărţi. Partea reală a poveştii este cu totul altfel: fetele nu mai sunt învăţate tainele vieţii şi ale iubirii de către mame, societatea le îndrumă spre experienţe după şablonul celor difuzate pe programele de televiziune, relaţiile devin din ce în ce mai mult afaceri periodice bazate pe interese reciproce, nimeni nu mai iubeşte, fiecare îşi maschează interesele, sub înfăţişarea unor bune intenţii cu iz sentimental. Ce-aţi făcut, tovarăşi, cu iubirea? Aţi ucis-o la revoluţie şi pe ea? Dar nici nunta nu mai e ca-n poveşti, când toată suflarea se bucura trei zile şi trei nopţi, de fericirea celor doi tineri. Acum mergem la nuntă din două motive: ori avem „obligaţie“, ori mergem că e cu ştaif şi n-avem cum să lipsim. E o fală să fii acolo, chiar dacă dai ultimii bani din casă. Pe de altă parte, nunta nu mai este organizată de părinţi, că acum părinţii-s mai proşti, nu ştiu ei ce e la modă şi cum se face, ci mirii organizează tot, investind în tot felul de lucruri, care mai de care mai pompoase şi mai iluzorice, ca să impresioneze invitaţii, ca nunta lor să fie mai ceva ca nunta vecinului, aruncă bani munciţi cu trudă pe nimicuri care nu-şi fac sensul în contextul în care NUNTA = NUNTIRE! Adică Dumnezeu pecetluieşte iubirea celor doi tineri, transformă două suflete într-unul singur şi binecuvântează această uniune, prin darurile de viaţă ce decurg din bucuria şi taina iubirii lor. Nunta este ceea ce se întâmplă în biserică! Restul se numeşte petrecerea de nuntă şi are ca scop manifestarea bucuriei celor ce au fost invitaţi să participe la încununarea fericirii celor doi tineri şi ajutarea lor prin daruri materiale, să înceapă un drum comun în viaţă. Dacă tinerii risipesc pe tot felul de prostii, banii pe care alţii îi trudesc să-i dea la nuntă, Dumnezeu taxează lucrurile pe altă parte şi de foarte multe ori, tinerii se trezesc că, la un anumit interval de timp, au tot felul de pierderi, unele generează discuţii şi tensiuni între cei doi, şubrezesc relaţia şi uneori se ajunge şi la despărţire, chiar în primii doi, trei ani de la nuntă. Un alt motiv al despărţirilor se reflectă în interesele care stau la baza acestor relaţii. Când interesul s-a diluat în durere şi suferinţă, sau şi-a atins scopul, dispare instantaneu şi dragostea. Trebuie să învăţăm să căutăm în alesul/aleasa inimii noastre, valori şi calităţi morale, spirituale, chiar şi fizice (dar acestea sunt efemere), comportamentale şi de viaţă, care să ne garanteze stabilitatea relaţiei pe termen lung şi foarte lung. Noi trebuie să înţelegem şi să ne învăţăm copiii că nu putem, nu avem voie să-l transformăm pe Dumnezeu în bambilici, să ne jucăm cu El de-a jurămintele prin biserică şi să ne punem sufletul pe eşafodul dur al greşelilor ireparabile. Eu provin dintr-o familie care a ţinut cont mai mult de gura lumii decât de valorile reale ale familiei şi nu mi-a spus nimic din ceea ce ar fi trebuit să ştiu. De aceea am şi greşit mult. Iar dacă vin cu aceste specificaţii, o fac pentru că suferinţa mea este un model de AŞA NU! Cei ce vor să înţeleagă, vor avea de înţeles. Celor care nu le pasă, sau cred că ei vor reuşi să păcălească viaţa, vor înţelege mai târziu cât de mult s-au înşelat!
Iar acum să vorbim despre mirese! Explicaţia morfologică a cuvântului MIR este CEL CE VINDECĂ. Iar mireasa este aleasa mir-ului. Orice mireasă este mai înainte de toate mireasa Lui Hristos şi mai apoi a mirelui său. Şi atunci cum facem cu rochiţele acestea de mireasă, care abia astupă nişte sfârcuri? Cum intrăm cu sânii daţi pe afară, în templul Lui Dumnezeu şi mai avem pretenţia să purtăm voalul neprihănirii şi jurăminte pe veşnicie? Pot înţelege că aşa ai visat tu să fie rochiţa ta de mireasă, fără mâneci, cu umerii goi, să definească nurii neatinşi… Dar când tu, mireasă, eşti cât balena albastră, uneori eşti la a doua căsnicie, ai deja unul sau doi copii şi n-ai simţul penibilului, n-ai respect faţă de soţul tău şi cu atât mai puţin faţă de Dumnezeu, intrând aşa în biserică, să nu te miri că vin peste tine examenele de corigenţă! În faţa preotului, la cununie, se intră cu umerii acoperiţi, cu sânii acoperiţi, cu picioarele acoperite! Dumnezeu nu are legătură nici cu moda, nici cu visele tale de fată mare! Dumnezeu are legătură doar cu spiritul tău! Vrei să fii Moby Dick în ştrasuri şi bikini? Foarte bine! Fă-te de minunea lumii după ce ai ieşit din biserică! Ia-ţi două rochii, una pentru nuntire, alta pentru petrecere, dar nu transforma templul Lui Dumnezeu în club de noapte! Dacă aş fi factor de decizie, aş impune preoţilor să nu oficieze cununii dacă vestimentaţia tinerilor nu se aliniază bunului simţ şi respectului faţă de biserică. N-ai ce căuta într-un loc pe care nu-l respecţi!
Fiţi miresele Lui Hristos şi iubiţi-vă soţul cum îl iubiţi pe El! Aduceţi pe lume prunci şi deprindeţi-i cu valori, calităţi şi idealuri! Învăţaţi-i să muncească, să vă respecte pe voi şi munca voastră! Altfel, lumea aceasta se va prăbuşi sub tălpile noastre…

Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!