ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Încrederea

Valentina Mureşan

Bine v-am regăsit, dragilor dragi!
Aveţi încredere în mine?… ştiam eu! Atunci hai să vorbim despre încredere! Ce este încrederea, de unde vine ea, cu ce ne încurcă şi unde ne foloseşte? Sunt întrebări fireşti, la care v-aţi răspuns singuri de nenumărate ori în viaţă. Astăzi, însă, vom analiza încrederea pe verticală, încrederea între cer şi pământ!
Plecăm de la Sfânta Scriptură, unde Ieremia (17; 5) spune aşa: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!“ Concluzia este simplă: cine are mai înâi încredere în Dumnezeu, va dobândi şi încrederea în oameni! Cine crede doar că se încrede în Dumnezeu, la fel se va manifesta încrederea şi faţă de semeni. Este o lege simplă, care funcţionează doar atunci când înţelegem că Dumnezeu este pretutindeni şi în orice ni se întâmplă: bun sau mai puţin bun, în această viaţă. N-ai cum să te iei de piept cu Dumnezeu pentru că nu ţi-a dat job-ul la care visai, soţul/soţia precum îţi doreai, contul din bancă pe care-l aşteptai etc. Pentru multe dintre dorinţele noastre suntem noi înşine responsabili, pentru că ni s-a dat şansa să facem alegeri. Pentru cele care nu ies exact cum ne-am dorit, deşi am muncit, am depus tot efortul minţii noastre, al sufletului şi chiar al trupului nostru, înseamnă că nu ne sunt folositoare în drumul nostru spre mântuire! Dar Dumnezeu nu rămâne niciodată dator! Veţi vedea că, acolo unde eforturile noastre par în zadar, vine Tatăl nostru şi pune o mângâiere nebănuită de mintea noastră. Dar… este mare nevoie să credem în asta, deci, să avem încredere! Dacă nu privim lucrurile aşa, este foarte posibil ca nici Dumnezeu să nu le împlinească astfel, pentru că între noi şi El a fost, este şi va fi mereu un raport de reciprocitate.
Încrederea, dragilor dragi, este motorul care mişcă stâncile din locul lor. Cu siguranţă aţi observat că, atunci când suntem îndrăgostiţi devenim creativi, atunci ies toate lucrurile pe care ni le propunem, parcă tot universul complotează ca fericirea noastră să înflorească în fiecare secundă. În realitate, starea aceasta de îndrăgosteală stă la baza tuturor lucrurilor. Venim spre univers cu sufletul plin de iubire, fără teamă, ca un copil care a descoperit echilibrul pe două picioruşe şi începe explorarea. Doar noi, adulţii, părinţii, ne temem că va da cu capul de colţul mesei, iar el trece razant şi nu păţeşte nimic. Şi asta nu pentru că suntem ignoranţi la vârsta de un an, când pornim în picioare, ci pentru că, la acea vârstă, nu există îndoiala! Există şi cazuri când se întâmplă nenorociri, dar în aceste cazuri trebuie căutat motivul la noi, adulţii. Însă despre asta vom vorbi cu altă ocazie.
Revenim la încredere… ea este, spuneam mai devreme, un raport de reciprocitate, un rezonator perfect între noi şi Dumnezeu. Dar este un raport de reciprocitate şi între noi şi cei din jurul nostru. Dacă veţi analiza corect şi detaşat, situaţiile în care v-a fost înşelată încrederea, veţi descoperi că undeva, cumva, nici voi n-aţi avut totală încredere în persoana respectivă, chiar dacă aţi girat-o cu un soi de încredere verbală sau de suprafaţă. Totuşi, la nivel interior, a existat o îndoială. Acea îndoială că lucrurile nu vor fi exact cum vă imaginaţi. Iar de aici vine eşecul. În locul acestei îndoieli, puteţi pune încrederea că orice s-ar întâmpla este decizia corectă a Universului de a experimenta acea variantă. Totul ţine şi de acceptarea lucrurilor, aşa cum sunt. Şi iată că ne întoarcem la încrederea în Dumnezeu, că doar El ştie ce şi cum e cel mai bine pentru noi.
Voi încheia cu încrederea în partenerul de viaţă. Vorbeam în articolul trecut despre gelozie şi vă spuneam că, inclusiv aici, gelozia vine din prea puţină încredere în Dumnezeu. Dacă intrăm cu teama de a nu fi înşelaţi într-o căsnicie, atunci e mai corect să nu facem acest pas, pentru că vom strica, în mod categoric, două vieţi. Am cunoscut familii care s-au destrămat din cauza infidelităţilor şi am întâlnit familii care au iertat rătăcirile partenerului, care uneori s-au repetat, alteori nu. Pentru că şi acest lucru ţine de felul în care iertăm! În mod sigur vă spun că, orice partener înşelat este ori gelos, ori suspecta neîncetat că va fi înşelat, cu mult înainte de a se întâmpla. Pentru că totul funcţionează pe reciprocitate şi rezonanţă. Concentraţi-vă pe ceea ce v-aţi propus să faceţi în viaţă, fără teamă de eşec, fără teama că puteţi fi trădaţi sau înşelaţi! Nu căutaţi iepurele în vizuina vulpii, pentru că vine o zi în care exact acolo îl veţi găsi. Teama, suspiciunea, fricile, îndoiala sunt instrumentele cu ajutorul cărora diavolul ne manipulează minţile! Dumnezeu este ÎNCREDERE, IUBIRE şi IERTARE! Mergeţi cu acestea trei mai departe, orice ar fi să fie!
Până săptămâna viitoare…
ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!