ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT. Ce este blestemul?

Valentina Mureşan

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.”
… ne spune dintru început Sfânta Scriptură! Iar dacă acest cuvânt este atât de important, de ce nu luăm aminte la el? Fiecare cuvânt pe care îl rostim poate fi o binecuvântare sau un blestem. Ne reducem, în cele din urmă, la ceea ce rostim şi la ceea ce facem. Ştiu mame care şi-au pierdut copiii, blestemându-l pe tatăl lor, ştiu vieţi ratate din cauza unor cuvinte, ştiu copii stigmatizaţi, pentru că acasă li se spunea necontenit că sunt proşti, sau răi, sau te miri cum. Ceea ce scoatem pe gură devine CuVânt, este ridicat în univers şi se întoarce spre a se împlini! Noi nu am fost educaţi să cuvântăm după ce gândim. Iată două cuvinte româneşti; cuvânt şi gând, pe care vreau să le analizăm împreună. Ce însemnă CuVânt? Adică CU VÂNT, respectiv CU DUH! Iar cuvântul GÂND devine Dumnezeu însuşi, dacă eliminăm consoana N şi universalizăm  din A = GAD! Totul are legătură în univers! Veţi spune că GAD nu este totuna cu GOD. Am să vă spun ca nici Iisus nu este SON, ci este SUN, respectiv SAN, adică soarele însuşi. Ne îndepărtăm de esenţă ca să putem greşi fără să ştim ce facem.
Blestemul este un cuvânt sau o înşiruire de cuvinte provenite dintr-un duh rău, un duh al mâniei, al supărării, pus în slujba necredincioşilor, a ignoranţilor, care nu ştiu sau nu doresc să ştie, că cel blestemat va îndura blestemul lor, dar are 100 la sută şanse să se mântuiască, pe când cel ce aruncă blestemul îşi ratează dreptul la mântuire atât pe al lui, cât şi pentru neamul său. Pentru că, vrem, nu vrem, suntem legaţi de înaintaşii noştri şi de cei ce vin după noi, prin amprenta sângelui. Ce este NEAM-ul? Mergem din nou la cuvânt şi disecându-l descoperim că neam = NE AveM. Şi iată de ce trebuie avut grijă ce spunem, ce gândim şi ce facem, dacă vrem o viaţă bună şi frumoasă pentru copiii şi nepoţii noştri. Dacă vreţi să luaţi aminte, ţineţi minte! Dacă nu… nu!
Referitor la blestem, ca să ne întoarcem unde a rămas discuţia iniţială, este unul dintre chinurile omului dintotdeauna. Ne gândim la el când nu ne merge bine, când se întâmplă ceva rău, când nu avem şanse în viaţă, când ne îmbolnăvim, pierdem spontan pe cineva drag etc. Curios că, de fiecare dată, ne şi trece prin minte de unde ar putea veni. Ceea ce înseamnă că există un cordon de legătură. De obicei, noi nu avem nici o vină, ci vina integrală este a celui ce blesteamă. Superficial, da. Aprofundat, nu e tocmai aşa, chiar dacă vina celui ce aruncă blestemul o rezolvă doar cu Dumnezeu.
Vremurile în care trăim acum ne ajută fantastic de mult. Trebuie doar să înţelegeţi cum funcţionează universul. De mult, blestemul putea dura şi o viaţă. Acum e mult mai simplu, pentru că totul este accelerat: s-a emis blestemul, dacă e îngăduit îşi produce efectul, apoi se întoarce ca un bumerang împotriva celui ce a blestemat. Tot acum ni se dă posibilitatea la a dezlega blesteme rapid, cu tehnici relativ simple şi chiar de a ne proteja împotriva lor. Un factor extrem de eficient împotriva blestemelor este sfântul mir, aplicat temeinic, zilnic, pe toate porţile energetice ale corpului. O altă tehnică de protecţie este citirea psalmilor, cu precădere Psalmul 50, apoi spovedania şi împărtăşania, sunt extrem de eficiente. Toate acestea sunt legate de puterea credinţei noastre! Pentru cazuri mai grave sunt alte soluţii, iar cel mai bine ar fi să vă îndreptaţi spre cei ce cunosc aceste tehnici, practici, sau slujbe.
Blestemele se ridică prin binecuvântări! Veţi ţine atârnat de voi un blestem, mult şi bine, dacă nu veţi pune iubire şi binecuvântare peste cel ce a blestemat! Poate că nu este uşor, dar nici imposibil nu este!
Vreţi o viaţă frumoasă? Nu blestemaţi, ca să nu fiţi atinşi de blestem!

Până săptămâna viitoare… ALEGEŢI SĂ TRĂIŢI CU DETAŞARE, BUCURÂNDU-VĂ DE VIAŢĂ!