Îngroparea banului

Volodia Macovei

De când ni s-au deschis portofelele europene, să luăm din ele fonduri de toate felurile, pentru te miri ce proiecte, s-a creat o adevărată goană după înfiinţat asociaţii şi societăţi comerciale paralele, toate puse în slujba capturării banului. În ultimii ani, mijloacele de informare de toate felurile au fost bombardate cu invitaţii şi explicaţii, iar spaţiul public a fost inundat de broşuri, broşurele, afişe, fluturaşi, bentiţe, brăţări, brelocuri, pixuri, brichete, termometre, sacoşe, toate ridicând în slăvi noua şi mândra ocupaţie a cuceririi fondurilor europene.
Dar, nu-i aşa?, ce poate fi rău în faptul că românul prinzaş şi întreprinzător se arată pe valul secolului XXI european? Nimic. Aşa au apărut programe care salvează agricultura, industria, comerţul, IMM-urile, macro şi microeconomia, persoanele cu handicap, persoanele nevoiaşe, pătura medie, femeile, bătrânii, copiii, dealurile, munţii, apele, monumentele istorice, cabanele şi pensiunile agroturistice, mersul cu pedale, mersul pe jos, urcatul şi coborâtul şi tot aşa. Se fac rapoarte, declaraţii publice, iniţieri şi finalizări de proiecte. Se semnează tabele, facturi şi chitanţe.
Ei bine, marele necaz este că, atunci când se trage linie cinstită sub acest morman de bune intenţii şi activităţi salvatoare, nu rămâne mai nimic. Şi asta, deoarece românul, prinzaş, a priceput că banul european poate fi foarte bine acoperit cu poveşti.
Am întrebat, de mai multe ori, în diverse locuri, la ce au folosit zecile de programe de reconversie a forţei de muncă, de calificare, făcute cu bani europeni, în condiţiile în care extrem de puţini oameni au reuşit să-şi găsească o slujbă după aceea. Mi s-a răspuns onomatopeic sau cu formule de genul „nu înţelegi dumneata, treaba e mai complexă, nu aşa se pune problema”. Prin Valea Jiului s-a făcut atâta reconversie profesională a foştilor mineri, încât o mulţime din ei a plecat către alte locuri, iar din cei rămaşi, foarte mulţi s-au angajat la… ajutoare sociale pe termen lung.
S-au creat şi finanţat europeneşte programe de promovare şi dezvoltare a turismului în judeţul Hunedoara, dar nu le-a văzut nimeni şi, în consecinţă, tot cu o mânuţă de turişti am rămas, tot cu zone turistice încremenite, tot cu vizibilitate minimă am rămas.
Pentru tot şi toate, banii s-au cheltuit, iar rapoartele sunt strălucitoare.