Încrederea populaţiei

Unul dintre refrenele pe care l-am auzit extrem de des în ultimele zile a fost cel conform căruia orice guvern ar veni ar fi nevoit să ia aceleaşi măsuri ca şi guvernul Boc. Refrenul a fost rostit exact de reprezentanţii guvernului Boc şi ai PDL, dar şi de către unii „progresişti” din aşa-numitul UNPR. L-am auzit însă şi de la reprezentantul Băncii Naţionale, Adrian Vasilescu.
Poate că, din punct de vedere strict economic şi contabilicesc, orice guvern ar trebui să ia aceleaşi măsuri. Numai că, lucrurile nu se pot judeca dintr-un punct de vedere limitat, care să ţină cont doar de componenta concret măsurabilă, ca să mă exprim aşa… Domnul Adrian Vasilescu ştie foarte bine că o bancă, oricât de solidă, cu lichidităţi în cont şi experţi de nota 10 poate fi dărâmată dacă se lansează un zvon, iar depunătorii intră în panică. Elementul psihologic are un rol determinat şi este greu de contracarat cu argumente de doctor în economie.
Cam aşa e şi cu guvernul Boc. Aflăm de la diverşi că se ştia de situaţie, dar că nu ni s-a spus, s-a omis etc., clişeele deja cunoscute, pentru care în altă ţară UE, cu excepţia României, s-ar fi produs demisii sau destituiri. Pe scurt, am fost minţiţi.
Acum, ni se cer curbe de sacrificiu de către un guvern care spune că ne vrea binele. Sigur? Nu ne minte din nou? De ce ar trebui crezut? Dacă Băsescu va fi din nou sub influenţa băuturilor alcoolice? Dacă tăierea pensiilor şi salariilor nu va lua sfârşit la 31 decembrie? Dacă ni se ascunde şi de data asta ceva esenţial? Dacă se pun la cale cine ştie ce manevre electorale de păcălire, pentru eternizarea la putere a înţeleptei guvernări Boc?
Sunt doar întrebări.
Un alt guvern ar aplica aceleaşi măsuri, dar ar avea suportul populaţiei, care ar crede în el, chiar dacă nu total, în orice caz, ceva mai mult decât în actualul. Chestia cu lipsa de încredere a pieţelor, dacă se prăbuşeşte guvernul, e o poveste. Democraţia (cea reală) este flexibilă şi ţine cont că într-un stat pot avea loc alegeri anticipate sau căderi de guvern. La fel şi bursele. Un guvern credibil ar putea semna cu sindicatele un moratoriu, pe o perioadă de şase luni să spunem, în cuprinsul cărora să nu fie greve, mitinguri, manifestaţii. Acest semnal ar fi extrem de bine interpretat în piaţă. E o dovadă că în loc de un joc onest în raport cu populaţia, se preferă inducerea temerilor excesive şi sunt convins că vor urma atacuri repetate, îndreptate exact spre fundamentul democratic al unui stat european – Parlamentul.