Hoţii din Valea Jiului sunt de neoprit

Maximilian Gânju

Au ras din perimetrele miniere închise tot ce se putea valorifica la centrele de colectare a fierului vechi, au dărâmat clădiri şi chiar au redeschis mine închise pentru a lua fier. Au răscolit halde de steril şi au atacat trenurile pentru acelaşi metal.

Pagubele sunt imense, nu au fost recuperate şi nici nu vor fi vreodată. „Magneţii” sunt de neoprit şi nimeni nu le mai poate face faţă. Prinşi de poliţişti sau jandarmi se întorc la jefuit în scurt timp, beneficiind de clemenţă din partea magistraţilor. Acum, au trecut la gospodăriile locuitorilor zonei şi se bat ca nişte vulturi pe o bucată de fier.

Ar fi intrat pe mâna „magneţilor”
Proprietarii terenurilor din localităţile Văii Jiului îşi văd proprietăţile călcate aproape zilnic de hoţi. Aproape că nu mai există teren împrejmuit cu gard din sârmă, care să fie întreg, după ce „magneţii” au văzut o nouă posibilitate de a face rost uşor de bani. Fie că este vorba de cătune sau chiar staţiunile montane, hoţii sunt de neoprit şi fac pagube însemnate zi de zi. Unul dintre cei mai mari investitori în turismul din Valea Jiului abia se mai poate ţine la hoţi şi-şi vede investiţiile de sute de mii de euro în pericol. În sezonul care abia s-a încheiat, a avut cel mai mult de furcă cu hoţii de fier vechi. Emil Părău spune că dacă nu avea pază permanentă, toate investiţiile sale în infrastructura turistică din Staţiunea Straja, ar fi intrat pe mâna hoţilor, care erau în stare să le fure într-o singură noapte. „Investeşti şi vrei să faci ceva, dar parcă te şi saturi când vezi că nu eşti protejat, că proprietatea ta nu este în siguranţă”, spune investitorul. În staţiunea Parâng, este cam aceeaşi poveste şi hoţii se apropie din ce în ce mai mult de centrul ei. Până acum, au furat cam tot ce era metal din gardurile localnicilor ce au proprietăţi până la staţia telescaunului.

Au furat gardul, apoi şi roadele
Momârlanii din cătune sunt acum victimele hoţilor, care nu se mai mulţumesc doar cu fierul vechi ci fură tot, de la lemn, până la fânul pentru animale. Fie că este vorba de Slătinioara-Petroşani, Dâlja ori Lunca Jiului, oamenii trebuie să facă faţă hoţilor. „Iarna, mişună pe aici şi fură scândura din gard, cu care fac focul. Dacă ai o şină sau o ţeavă, cum se punea pe timpuri la gard, imediat dispare. Vara şi toamna fură fructele şi culturile. Dacă stai la pândă şi-i prinzi, aruncă totul şi spun că se duc după ciuperci. Sunt şi răi şi singur nu te poţi ţine la ei”, spune unul dintre păgubiţi. Chiar dacă sunt prinşi, hoţii mizează pe faptul că sunt cercetaţi în libertate pentru că magistraţii consideră că prejudiciul este prea mic pentru a-i trimite după gratii pe infractori. Drept urmare, aceştia se întorc la „muncă” imediat după ce au trecut de uşa sălii de judecată. Abia după patru sau cinci lovituri, sunt trimişi după gratii pentru câţiva ani. În tot acest timp, oamenii rămân cu paguba.