Hai să ne facem noi ţară…

Să scrii editoriale despre subiecte asupra cărora eşti oarecum edificat nu e foarte greu. Ba e şi logic. Mai greu şi mai riscant este să faci trimiteri spre aspecte care au părţi ascunse, nu le stăpâneşti, sunt apărute cumva peste rând. Aşa mi se pare şi cazul recent-programatului ţinut al secuilor, care s-a procopsit cu imn, stemă şi steag.
Am să încep cu acel clişeu în care prietenii mei maghiari sunt cu toţii oameni de treabă, nu discut cu ei despre ţinuturi secuieşti şi separatisme, ba dimpotrivă, eliminăm subiectele care ne fac rău. Şi în general, nu am nici un fel de probleme cu maghiarii, fie ei prieteni de-ai mei sau persoane neutre, că nu pot spune că am duşmani maghiari. Prin urmare, nici nu am scris de foarte mult timp şi nu credeam că voi scrie prea curând editoriale despre astfel de subiecte.
Nu pot să cred că aşa ceva a apărut cu totul întâmplător acum, când la ordinea zilei în presă erau subiecte cu armament, Mircea Băsescu sau Elena Udrea. Este regretabil. România a ajuns un câmp de bătălie în care toţi românii sunt convinşi că serviciile secrete au roluri dominante. Nici nu e de mirare că suntem acuzaţi de diverşi că suferim de spionită, din moment ce suntem deliberat lăsaţi să credem că „sursele” pot fi din servicii secrete, care ghidonează totul, de la trafic cu armament, la separatisme intra-statale şi scandaluri cu demnitari. Instituţiile statului, cele care ar trebui să demonteze scenariile, tac. Iar preşedintele, când apare să vorbească despre „chestii secrete”, vezi cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak, se adânceşte în poveşti atât de alambicate, încât nimeni nu le pricepe şi mai ales, nu le crede. La final, toţi sunt convinşi că ştiu mult mai bine decât preşedintele ce s-a întâmplat şi rezumă totul cu un zâmbet complice, batjocoritor, şi expresii de genul „lasă domn’e, că ştim noi cum e…”.
Mă apropii deja de finalul editorialului şi nu am scris nimic despre ţinutul secuiesc. Nu am scris, pentru că nu ştiu. Nu pot decât specula neconvingător. E real? E făcătură? E doar o manevră de campanie care să-i servească lui Băsescu şi eventual lui Marko Bela? Ce ar trebui să facă instituţiile „abilitate”? Să-i bage în puşcărie pe posibilii viitori separatişti? Să-i trateze cu indiferenţă?
Până una-alta, Vadim are teren larg deschis. Iar între români şi maghiari au apărut din nou suspiciuni pe care le credeam uitate.