Hai să haidem, dragi moldoveni…

Am auzit la ştiri mesajele transmise de Traian Băsescu, mesaje de politică externă. Sunau bine pentru profani, dar pentru un observator cât de cât avizat, toate afirmaţiile sunt deplasate.
Preşedintele nostru, cuprins brusc de pasiunea plimbărilor peste hotare, pentru a compensa ceea ce i s-a reproşat că-i lipseşte „deschiderea externă”, face şi declaraţii de intenţii în ceea ce priveşte Balcanii de vest şi Republica Moldova. Mai clar, Băsescu pledează pentru o integrare „la pachet” în Uniunea Europeană a unor ţări din Balcanii de vest (probabil se gândeşte la Croaţia, Muntenegru, Macedonia…) doar împreună cu Republica Moldova. Bate astfel monedă pe coarda sensibilă a românilor, pe patriotismul „de serviciu” al românilor, când aud de fraţii de peste Prut.
Referirile la Republica Moldova nu sunt foarte bine tolerate şi probabil că nici dorite, pentru că dau impresia unei preocupări excesive a României pentru o ţară suverană. Chestia asta, cu integrarea „la pachet”, în opinia mea, nu de jurnalist, ci doar de om cu bun-simţ, poate fi făcută împreună cu liderul celeilalte ţări, nu unilateral. De unde ştim noi sau dl. Băsescu ce pachet doreşte „să acceseze” Republica Moldova? Ăsta ar fi un aspect. Al doilea e legat de poziţia Uniunii Europene.
Este cunoscută poziţia unor oficiali UE, anterioară anului 2007, cum că România şi Bulgaria nu sunt pregătite, economic cel puţin, de aderare. De altfel, nici nu am fost, nici noi şi nici bulgarii. Aderarea noastră a fost pe criterii politice şi s-a afirmat ulterior că va urma o pauză, pentru ca Uniunea să poată ajuta ţările nou-intrate, inclusiv cele acceptate înaintea României, să se adapteze cât de cât la cerinţe.
Este clar că în viitorul apropiat nu mai poate fi vorba decât de excepţii. La acest moment, doar Croaţia se ridică la un nivel economic compatibil, în rest, nu sunt atinse standardele. În nici un caz, dacă va fi vorba de un val al ţărilor din Balcanii de vest, el nu face parte dintre priorităţile Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că nu este previzibil într-un orizont de timp rezonabil. Adică, nu poate fi temă de campanie reală, decât dacă preşedintele ţine cu tot dinadinsul.
Concluzionând, chestia cu valurile de integrare nu este treaba României în acest moment.