Gura lumii 9.11.2015

Jale mare printr-o primărie din estul ţinutului purtătorilor de lămpaşe, după ce omul cu comisioanele s-a dat dus. Cârcotaşii spun că diriguitorii localităţii sunt exasperaţi, pentru că nu mai are cine să meargă după cotizaţie şi când trebuie vămuiască pe cei care câştigă licitaţiile, se expun pericolului. Pentru că nu-şi riscă libertatea, diriguitorii pierd o mulţime de bani şi pe lângă ei, şi partidele la care sunt aciuaţi. Cel care se ocupa cu colecta s-a dat dus după ce a auzit că are mai mulţi băieţi pe urmele sale, iar întâmplările din ţară cu semeni de-ai lui prinşi în flagrant l-au speriat atât de tare, încât şi-a făcut băgăjelul şi s-a pitit ,de nimeni nu mai ştie de el. Cârcotaşii spun că ar mai fi vreo doi „vameşi” care să le facă treburile murdare edililor, dar nu se ridică la tupeul şi priceperea celui dispărut.

Totul se rezumă la tupeu sau inconştienţă în cazul unui edil din sud-vestul îndepărtat al judeţului. Omul a ieşit în public să se laude cu marea lui realizare, o investiţie privată care a generat niscaiva locuri de muncă în urbea sa lovită crunt de şomaj. Ceea ce nu ştiu oamenii, ne spun cârcotaşii care sunt şi de această dată foarte bine informaţi. Investiţia ar fi trebuit să fie gata de start încă de acum vreo patru ani. Investitorul, un stranier aciuat pe meleaguri hunedorene, n-a ştiut însă rânduiala zonei şi dacă n-a sărit la fileu, n-a avut parte nici de roadele muncii sale. Omul a fost ţinut în loc tocmai de cel care astăzi se laudă cu gura până la urechi cu investiţia, pentru că nu i-a eliberat o simplă autorizaţie. Motivul este unul cât se poate de serios, spun bârfitorii. Stranierul n-a cotizat, la început pentru că nu ştia că aşa trebuie şi mai apoi din orgoliu. În cele din urmă, dacă a văzut că stă cu lacătul pe fabrică, s-a dat la rânduiala românească şi acum e fericire maximă. Şi la el în făbricuţă, şi la primărie.