Gura lumii

Vorbesc gurile rele că o femeie, locuitoare a urbei de la poalele Cetăţii,  mai cârcotaşă din fire după cum se vede, şi-ar fi exprimat intenţia de a renunţa la bursa acordată de unul dintre aleşii locali, pentru ca fiica ei să-şi poată continua activitatea sportivă de performanţă. În urmă cu câteva luni, femeia ameninţase că îşi mută copila la alte cluburi sportive, din alte ţări, pentru că statul nu-i sprijină financiar decât pe sportivii care stau şi la internat, or, femeia nu avea suficienţi bani pentru ca fiica ei să urmeze o astfel de formă de învăţământ. După ce a văzut apelul în presă, alesul local a plătit şcolii, întreaga sumă necesară pentru cazarea şi masa sportivei, pentru întregul an şcolar. Între timp, şcoala mai face rost de burse pentru alte 14 sportive de performanţă, de la o companie naţională cu ban de ban şi care, probabil, a acordat elevelor şi alte mici atenţii. Aşa se face că, la o lună după începerea şcolii, cea în cauză vrea să renunţe la ajutorul dat de consilierul local, pare-se cu dorinţa ca şi fiica ei să intre sub oblăduirea concernului naţional. Şi pentru că românul nu-i român destul, dacă nu muşcă şi mâna care i-a fost întinsă, femeia nu s-a dat în lături să-l împroaşte cu venin şi jigniri pe consilierul care i-a ajutat fiica să-şi continue activitatea de performanţă.

 Cică un lider trandafiriu din grădina autohtonă s-ar fi dus, zilele trecute, într-o vizită la fostul strateg de bază al trandafiriilor, dar care a dat-o cotită către aripa independentă a lui Sorin Oprescu. Zvonerii spun că liderul-vulpe bătrână în ale politicii-, în timpul lungilor şi dese deplasări pe la Bucureşti, a aflat că se pune de-un partid nou, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat. Şi pentru că semnalele din teritoriu nu sunt prea încurajatoare pentru viitorul trandafiriilor-unii chiar au început să dezerteze spre alte aripi politice şi independente, liderul s-a dus, cu curaj, să bată la uşa marelui strateg. Cârcotaşii spun că boss-ul ar fi fost cam mirat când l-a văzut pe trandafiriu în audienţă, mirare care a crescut şi mai mult, când a realizat care este adevăratul scop, chiar dacă el fusese declarat aşa, mai voalat. Cert este că strategul nu a spus nici da, nici nu-altfel n-ar mai fi fost strateg – promiţând în schimb, că dorinţa va fi adusă la cunoştinţa membrilor fondatori, urmând ca aceştia să decidă finalul.