Gura lumii 8.10.2015

Spun gurile rele că un ales local dintr-o comună mai mărişoară din judeţ este rău la datorii. În sensul în care are prostul obicei să ceară bani cu împrumut, bani pe care uită să-i restituie la termenul scadent. Aşadar, omul nostru cu nevoi mai mari decât îi permite buzunarul, a luat cu împrumut nişte sume frumuşele de la un patron de firmă din judeţ. Bani pe care doar el ştie cum i-a folosit şi unde, fiind renumit ca plăcându-i la maximum distracţiile cu lăutari, chiote şi dansuri, până ce cade sub masă. Doar că acum, după ce a trecut mult timp de când a luat banii împrumut, omul nostru nu ştie cum să facă şi pe unde să-şi scoată căciula. Pentru că despre problemele lui au aflat şi consătenii, care-l discută pe la colţuri. Iar în gura târgului dacă intri, nu mai ieşi uşor, mai ales când se descoperă că nu eşti om de încredere.

Vorbesc unele persoane de bună credinţă că în spatele unor pretenţii de natură materială şi revendicativă, ridicate de un cult cu puţini adepţi de la noi din judeţ, s-ar ascunde alte interese decât cele declarate public. Informaţiile sunt sută la sută certe, doar că nu sunt recunoscute făţiş, ci sunt şoptite doar acolo unde ar trebui să-şi producă efectele. Spun unii oameni cu mult spirit de observaţie şi iubitori de dreptate că, dincolo de rolurile de victime jucate cu mult succes de cei care se presupune că ar trebui să se îngrijească de sufletele păcătoşilor, se ascunde o mare foame de bani. Şi asta nu vine doar din propria lor iniţiativă, ci face parte dintr-un plan bine pus la punct care este prezentat într-un fel prostimii şi este complet diferit în realitate. De fapt, aşa-zisele victime abia aşteaptă să pună mâna pe ceea ce spun că le-a aparţinut, ca mai apoi să poată valorifica bunurile mai mult decât ar permite bunul simţ.