Gura lumii 6.10.2016

Bântuie o veste prin sudul judeţului, ce le cam taie entuziasmul celor care se şi visau în postura de ocupanţi ai unui  fotoliu de primar în urma posibilei vacantări a postului, ştiut fiind că actualul titular  are oareşce gânduri de… înălţare. În funcţie, firesc. Şi de această dată, vorba noastră românească pare să se adeverească. Şi, ca atare, parafrazând cunoscutul proverb cu potriveala şi nimereala,  postul nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cel pe care şi l-ar dori continuator actualul primar, primar care vrea s-o rupă cu… nepotismele. La cârma urbei cu lămpaşe, zice-se, că se întrerupe tradiţia cu predarea fotoliului din tată-n fiu şi din neam în neam, apelându-se la un domn, nu prea străin, însă, de ancestralele locuri ale văii cu cărbune, un domn (domnitor sau doinitor) de pe vârf de munte, posesor de sat, care aspiră la un nou statut  şi la mărire în vecii vecilor.

De la Deva la Bucureşti, listele se… mătrăşesc. Cu un asemenea gând, un statornic voiajor politic îşi încearcă şansele, visând la alţi patru ani de huzur pe banii poporului. Coborât nu cu mult timp în urmă pe peronul unui partid  ademenitor, parlamentarul săgeată strigă în gura mare că principiile lui nu mai corespund cu poziţiile partidelor cărora le-a fost vremelnic membru. Neconcordanţele apăreau de fiecare dată când, cu toate strădaniile sale, locul lui pe listele de candidaţi era luat de altcineva sau când bănuia că stăpânii tabelelor l-ar fi uitat cu… premeditare. De fiecare dată, colacul său de salvare era alt partid, cum, de fapt, s-a întâmplat şi acum. Noroc de ciupercăria politică. Şi ca să nu i se afle intenţiile, vezi, Doamne!, politicianul nostru a venit la altarul partidului după ce s-au finalizat listele cu pomeniţii întru deputăţie, ca să nu dea de înţeles că lui îi crapă buza după o nouă sinecură. Trecut prin meandrele politicului, ştie că soarta unora poate fi întoarsă dintr-un condei. Aşa că, până sus,  niciodată nu poţi şti cine pe cine se mănâncă.