Gura lumii, 6.04.2015

Un secund al unei micuţe localităţi miniere, spun bârfitorii, a avut ce învăţa de la mentorul său aflat încă în fruntea urbei. Dacă şeful şi-a construit o adevărată fermă, aşa cum au americanii, iar totul s-a făcut cu munca muritorilor angajaţi la instituţia publică, de ce n-ar profita şi el de angajaţii plătiţi de stat. Gurile rele spun că omul îşi trimite în munte, la muncă pe moşia sa, argaţi tocmiţi de primărie, adică angajaţi plătiţi din banul public. Le mai dă şi el ceva din buzunarul propriu, pentru că munca la lemn este grea şi leafa din sectorul public este mică, însă economia pentru el este substanţială. Argaţii n-au încotro şi acceptă, pentru că în zona în care trăiesc este greu să găseşti un loc de muncă sigur, iar la stat e pe viaţă, chiar dacă leafa e de mizerie.

Mai multe familii care trăiesc într-o regiune cu o singură industrie şi aia muribundă sunt pe punctul de a rămâne fără bucata de pâine câştigată cu trudă. Asta, după ce locurile lor de muncă ar urma să fie desfiinţate. Oamenii lucrează la prepararea hranei pentru suferinzi, însă nişte afacerişti au pus ochii pe afacere şi o vor cu orice preţ. Deja şi-au pus un om în conducerea instituţiei care ar urma să desfiinţeze serviciul, iar acesta are misiunea de a dovedi cât de ineficient şi de costisitor este. Apoi, pe baza raportului său ar urma să se decidă contractarea serviciului printr-o licitaţie aranjată, iar firma privată să primească de trei ori mai mult decât cheltuia instituţia. La fel s-a procedat şi la o altă întreprindere de stat care avea pe vremuri zeci de mii de angajaţi. În cazul acesteia din urmă le-a reuşit manevra, iar rezultatul a fost un câştig colosal de-a lungul timpului. Rămâne de văzut dacă şi acum se va repeta manevra, ţinând cont că în timpurile de azi sunt şi instituţii anticorupţie interesate.