Gura lumii

Se aude că un şef de instituţie bugetară dintr-o zonă cu multe lămpaşe are mari probleme în a justifica o sumă importantă de bani, pe care ar fi cheltuit-o în interes de partid, însă, cum s-a aflat despre acest lucru, toţi s-au dat la fund şi nu-i mai ţin spatele. Se vorbeşte că respectivul ar fi făcut nişte hârtii, prin care justifica suma respectivă ca fiind alocată sportului, însă, în actele contabile nu se regăseşte ca fiind cheltuită în domeniul respectiv. Ca lucrurile să se complice şi mai mult, cel care face controlul la instituţia în cauză este dintr-un partid aliat, dar în acelaşi timp adversar, aşa că rezultatul controlului se anunţă a fi unul previzibil sau cu alte cuvinte, şeful instituţiei este ca şi terminat.

Umblă vorba prin târg, că un lider al purtătorilor de lămpaşe din marele bazin carbonifer al judeţului a suferit o depresie atât de gravă, încât a fost la un pas să-şi curme singur suferinţa. Gurile rele spun că a mai avut o tentativă de acest fel şi în urmă cu un an, dar a renunţat în ultima clipă şi a chemat ajutoare. Dar de ce este atât de mohorât respectivul lider? Ei bine, zic bârfitorii, pentru că-i pleacă oamenii de la sindicat. În disperarea de a-i atrage, le oferă câte o bere, două, trei, în funcţie de cât de greu se lasă ortacul, numai că şefii sindicatului rival le oferă oamenilor bani. Aşa că este simplu ce aleg ortacii. Cârcotaşii vorbesc că liderul, care odinioară făcea şi afaceri fenomenale cu banii minerilor, dar care au sfârşit printr-un faliment de succes, ar mai avea la el în ogradă vreo 500 de suflete din totalul de 3.000.