Gura lumii

Se aude că un antrenor care a cochetat de mai multe ori cu echipele naţionale şi a ajuns, în această vară, la un club din oraşul cu cetate, a enervat la culme mai mulţi colaboratori ai echipei. Cică, oamenii au fost deranjaţi de modul de a fi al antrenorului, care e extrem de arogant şi foarte plin de el în relaţiile interumane. De comportamentul lipsit de diplomaţie al tehnicianului, s-a plâns, întâi, patroana localului unde echipa serveşte masa. Femeia s-a arătat deranjată de fiţele tehnicianului căruia nimic nu-i convine, indiferent de cât s-ar da peste cap cei de la bucătărie, pentru a satisface ordinele legate de prepararea mesei jucătoarelor. Următorii pe lista celor enervaţi lui au fost administratorii sălii dintr-un oraş vecin, unde se pregăteşte temporar echipa. Oamenii de acolo au intrat în clinciuri cu tehnicianul, întrucât aroganţa şi pretenţiile lui sunt uneori exagerate. În fine, ultimul pe listă a fost unul dintre şoferii de pe microbusul echipei. E drept, şoferul a întârziat trei minute faţă de ora programată, din cauza traficului, însă s-a scuzat şi a promis că va recupera întârzierea pe parcurs, până la destinaţie. Greşeala omului n-a găsit înţelegere la tehnician, care l-a tachinat permanent, iar şoferul s-a enervat rău de tot şi a vrut să-l dea jos din microbuz. Rămâne de văzut cât de lungă va fi viaţa antrenorului la echipă, întrucât, în actualul context, doar rezultatele bune şi priceperea în plan profesional îl pot salva.

Tendinţa de a amesteca serviciul cu plăcerea se poate întoarce ca un bumerang împotriva unui fotbalist, care ţine cu dinţii să îşi continue activitatea la o echipă din judeţ, deşi mai are contract cu o formaţie din sudul ţării, de la care a fost împrumutat temporar aici. Jucătorul, ce s-a remarcat prin constanţă şi disciplină, ar fi trebuit să se întoarcă în această vară la clubul „mamă”, însă în cei doi ani de activitate pe plaiuri hunedorene s-a legat foarte tare de frumuseţile locului. Spun cârcotaşii, că jucătorul cu pricina e îndrăgostit de peisaj, de atmosfera bună şi de seriozitatea de la clubul unde a activat şi, mai ales, de o domnişoară din zonă. Cică, domnişoara, care e cu vreo cinci ani mai mare decât junele fotbalist, insistă foarte mult ca jucătorul să nu plece, de teamă ca relaţia să nu sufere şi ca o alta, mai tânără, să-i ia locul. Iar fotbalistul, de bună credinţă, face şi el tot posibilul să rămână, numai că pretenţiile financiare ale sudiştilor sunt greu de satisfăcut de către clubul hunedorean. Problema e că dacă se lasă prins în această idilă romanţioasă, oricât de profundă şi serioasă ar fi ea, jucătorul riscă să rămână în afara fotbalului cel puţin un an.