Gura lumii

O întâmplare petrecută recent, la cazarma principală a unei structuri militare ce asigură ordinea publică, paza unor obiective economice şi instituţii, precum şi activităţi de protecţie a ajuns subiect de bârfă în rândul cârcotaşilor din urbea reşedinţă de judeţ. Să fi fost aşa, să nu fi fost? Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Cică la unitatea respectivă a fost anunţată vizita unui şef important de la Capitală, care venea în inspecţie oficială. De aceea, în toată ziua în care importantul personaj trebuia să ajungă la Deva, a fost forfotă mare prin unitate, toate fiind puse la punct. Iar cu vreo 15 minute de ora în care şeful din Bucureşti era anunţat că-şi va face intrarea în incinta unităţii, pe platoul central al acesteia, s-au încolonat trupeţii, pentru a-l întâmpina conform regulamentelor şi a-i da onorul. Numai că şeful aşteptat nu mai sosea. Nici nu anunţase că va întârzia, aşa că mai-marii unităţii n-au îndrăznit să împrăştie oamenii încolonaţi în formaţie pe platou, ca nu cumva să apară inspectorul şef şi să-i prindă descoperiţi. Vorbesc gurile rele că, deşi au trecut vreo câteva ore iar şeful de la capitală n-a apărut, trupeţii au fost menţinuţi în formaţie de front, chiar dacă soarele puternic îi bătea puternic în moalele capului.Abia după ce unul dintre trupeţi a leşinat, picând la pământ ca trăznit, s-au gândit şefii unităţii să de-a repaus oamenilor din subordine şi să-i trimită la umbră.

Cică nu cu multă vreme în urmă, un cetăţean din municipiul de pe Cerna, care urma să plece cu oaresce probleme peste hotare, a luat drumul municipiului reşedinţă de judeţ, unde a bătut la uşa instituţiei care, printre altele, eliberează contribuabililor şi cardurile de sănătate. Chiar dacă, potrivit orarului de funcţionare, ar fi trebuit să găsească pe cineva la ghişeu, singurul cu care a reuşit să vorbească a fost portarul instituţiei. Şi, cică, nici măcar acesta nu a dat dovadă de amabilitate. I-a explicat omul frumos de ce are nevoie, a întrebat dacă ştie ce acte îi trebuie ca să obţină documentul respectiv, dar portarul a ridicat neputincios din umeri şi i-a spus să vină a doua zi. Ce să facă hunedoreanul? A mulţumit şi a plecat. A doua zi, a bătut drumul din nou până la Deva. Iarăşi n-a găsit pe nimeni la ghişeu, deşi potrivit programului afişat la vedere, ar fi trebuit să fie. Doar pe acelaşi portar. Căruia, se pare, i s-a făcut milă de bietul om, dându-i să citească lista cu actele pe care trebuie să le aducă, pentru a putea obţine cardul necesar. Aşa a reuşit omul nostru, după ce mai întâi a pierdut trei zile, să-şi depună actele şi să primescă documentul solicitat, după încă o săptămână.