Gura lumii

Un comandant al unei instituţii ce susţine că s-a demilitarizat, dar numai în acte, este tot mai amărât şi îşi îneacă tristeţea ce l-a cuprins în aburii alcoolului. Şeful cu epoleţi, de prin sudul judeţului, pleacă „pe teren” pe la 10 dimineaţa şi mai vine înapoi la biroul lui doar seara târziu şi afumat bine. Gura lumii spune că omul este departe de ceea ce a fost cândva, iar supărarea mare i-ar veni din partea consoartei, care este tot mai distantă cu el şi ar cam vrea să divorţeze. Nici soţia nu se desparte de el aşa, de flori de măr, ci i-ar cam fi ajuns la urechi vorbele lumii cum că şeful epoleţilor din localitatea sudică ar cam prefera extra-conjugal tinerelele, fie ele chiar minore, pe care le „consumă” alături de un subaltern, cam la fel de însurat, într-un local ferit de ochii lumii.

Şi, ca să rămânem tot la epoleţi, se spune că un protocol parafat recent le-a cam închis gura celor din teritoriu, care se grăbeau să dea declaraţii sau informaţii reprezentanţilor mass-media. Sătul de aşa-numitele scurgeri de informaţii, şeful structurii ar fi decis ca toate datele să pornească spre publicul larg dintr-o singură gură avizată, iar şefilor din teritoriu li s-ar fi interzis dreptul la informare. Acum, cârcotaşii spun că problema nu a fost deloc rezolvată, dar că este puţin mai pitită, pentru că informaţiile tot ajung acolo unde trebuie, numai că, de această dată, „pe surse”. Aşa că nimeni nu se mai miră când, la ceas de seară, câte un purtător de chipiu, de regulă cu epoleţi, se întâlneşte la un pahar de vorbă cu câte un jurnalist, de exemplu.