Gura lumii

Toţi specialiştii din comerţ ştiu că ambalajul atractiv e sufletul vânzărilor. Din acest motiv, aproape toate produsele au ambalaje cu design profesionist, care sunt de multe ori mai „atractive” decât calitatea mărfii, iar femeile frumoase au devenit cei mai căutaţi „agenţi publicitari”. Numai că normele legale şi regimul concurenţial impun oferirea pe ambalaj şi a unor informaţii „tehnice” despre produs, precum compoziţie, cantitate, respectarea anumitor standarde etc. Există însă şi firme care mint cu bună ştiinţă chiar şi în cazul acestor informaţii tehnice. Nu ne vom referi acum la cei care nu trec anumite E-uri absolut periculoase, pentru că la noi nici măcar nu există lege în acest sens, ci la cei care mint chiar la informaţii mai uşor de verificat, precum cantitatea. Astfel, mai multe persoane s-au plâns, zilele trecute, că au fost înşelate la achiziţionarea de peşte pangasius congelat de la mai multe hypermarketuri din oraşul cu cetate. Drept dovadă, pe ambalaj era scris că greutatea totală a produsului este de 1, 6 kilograme, din care 1,4 kg peşte şi maximum 0,2 kilograme apă. După decongelare, toţi amatorii de pangasius au constatat că peştele are mult sub un kilogram şi că apa era într-o cantitate mai mare decât cea indicată de ambalaj.

Criza financiară a diminuat serios veniturile tuturor categoriilor de angajaţi din sistemul de învăţământ, motiv pentru care fiecare dintre cei afectaţi încearcă să-şi redreseze bugetul prin surse proprii. Dacă profesorii au devenit mai severi la note ca să îşi facă mai mulţi clienţi la meditaţii şi au mărit tarifele la pregătirea în particular, „angajaţii nedidactici” atacă buzunarele elevilor prin metode ingenioase. Cică la o şcoală de fiţe din oraşul cu cetate, „meşterul” instituţiei a devenit mai puţin regulamentar cu elevii care strică bănci sau sparg geamuri şi e mult mai deschis la… aranjamente reciproc avantajoase. Astfel, dacă până nu demult, omul îi trimitea fără ezitare pe elevi la directorul instituţiei pentru a raporta „problemele” şi a obţine de acolo finanţare legală pentru reparaţii, acum, „meşterul” e dispus să nu-i mai pârască foarte repede pe copiii cu necazuri. Singura condiţie e ca elevii respectivi să se simtă şi să ofere 10-15 lei pentru materialele necesare la reparaţii şi pentru „deranjul” meşterului. Simţind foamea de bani a meşterului, elevii au început să ironizeze, uneori în gura mare prin şcoală, noile apucături ale fostului meşter intransigent.