Gura lumii, 4.02.2016

La un pas distanţă de a fi a cincea oară ales edil, s-a gândit mai întâi să-şi completeze garderoba. Aşa că a luat la pas toate magazinele dintr-o urbe unde credea că nu-l cunoaşte nimeni, dar, spre ghinionul lui, a fost recunoscut. Şi nu orice magazine a cutreierat alesul nostru, ci acelea în care se găsesc lucruri care au folosit deja cuiva. Nu se ştie ce anume căuta edilul, dar a ieşit cu plasele pline, din fiecare magazin pe care l-a vizitat. Iar cum gura lumii nu o poate astupa nimeni, zvonurile cu periplul primarului au ajuns şi la urechile noastre, însoţite de tot felul de comentarii şi interpretări, unele de-a dreptul răutăcioase. Cum că şeful urbei respective şi-ar pregăti ţinutele pentru campania electorală, vrând să pară modest şi îmbrăcat ca oamenii de rând, pentru a le câştiga simpatia. Pe de altă parte, binevoitorii susţin că aşa a procedat tot timpul, nefiind niciodată preocupat de latura materială a vieţii, ci doar de cea spirituală, pe principiul că nu haina-l face pe om, ci invers.

Unii primari de comune din judeţ îşi pot revendica de drept titlul de baronaşi locali, pentru că alea de baroni sunt deja adjudecate. Spun gurile rele că aleşii satelor ar avea la dispoziţie tot timpul o armată de slugi, care le execută muncile cele mai grele, cum ar fi culesul porumbului şi al cartofilor, sau cositul fânului. Deci, muncile mai grele pe care baronaşii nu prea au chef să le mai facă. N-ar fi nici o problemă dacă respectivii oameni ar fi plătiţi din buzunarul primarului. Nu-i deloc aşa, drept răsplată pentru munca prestată pe ogorul sau fîneaţa personală a baronaşului, muncitorii sunt trecuţi pe lista de ajutoraţi social, fiind plătiţi din bugetele primăriilor. În cazul în care chiulesc sau îşi abandonează stăpânul, se pot trezi înlăturaţi de pe lista cu beneficii.