Gura lumii

Vorbeşte lumea prin târg că examenele pe post, indiferent care ar fi acesta, sunt uneori foarte dificile. Mai exact, un mare liceu cu profil industrial din oraşul cu cetate a rămas, nu demult, fără responsabil cu curăţenia. Şi pentru că exista un doritor care îndeplinea condiţiile preliminare (era de culoarea portocalei), tot ce mai trebuia pus la punct erau condiţiile de participare la examen. Deoarece un astfel de post necesită foarte multă cultură generală, unul dintre criteriile de selecţie a fost cunoaşterea a trei limbi străine. Spun gurile rele că singurul candidat care a îndeplinit toate condiţiile a fost persoana care trebuia să ajungă pe postul respectiv. Iar acum, noul angajat dă cu mopul în limbile engleză, franceză şi rusă. Că aşa-i în viaţă.

Că nimic nu este gratuit, se ştie. Că serviciile mortuare costă, de asemenea, se ştie. Dar că se plăteşte şi recuperarea trupurilor fără suflare de la morga spitalului, o ştiu doar angajaţii, nu şi şefii. Umblă vorba prin târgul cu cetate că familiile îndoliate care trebuie să ia acasă morţii dintr-un mare spital al judeţului au de achitat taxe suplimentare. Şi nu oricât, ci sumă fixă: 100 de lei. Taxatorul şef este chiar cel de care depinde dacă mortul va fi dus la cimitir sau va rămâne în custodia spitalului, până la achitarea obligaţiilor financiare. Mai exact, pentru a primi hârtia care atestă „calitatea de decedat” a celui aflat la morga spitalului, fără de care nu primeşti certificatul de deces, trebuie să plăteşti suta de lei respectivei persoane. Acum, cei care au fost puşi în situaţia de a da banii, nu ştiu dacă suta a ajuns în vistieria spitalului sau în buzunarul angajatului de la morgă.