Gura lumii

Vorbeşte lumea că un personaj care a ocupat funcţii de vice şi care acum a prins un post de director pe la o instituţie importantă din judeţ, dă tare din coate, ca să fie mutat pe alt post de director, în locul unui coleg de partid, la o companie şi mai importantă. Spun gurile rele, că omul nostru este nemulţumit, deoarece consideră că, deşi este un soldat cu vechi state de serviciu în partidul aflat la putere, încă n-a fost răsplătit pe măsura posibilităţilor sale şi a devotamentului dovedit faţă de partid. Nu că la instituţia pe care o conduce acum i-ar merge rău, postul este bunicel, dar salariul cică nu-l satisface pe omul nostru. Cum se vorbeşte prin târg că vreo doi din colegii săi de partid ar fi pe punctul de a fi schimbaţi din funcţiile de şefi, băgătorii de seamă zic că fostul vice a dat fuguţa la Bucureşti, la mahării din partid, ca să le spună ce doleanţă are şi să încerce să-i lămurească să-i dea lui postul râvnit de mai multe persoane din partidul cu o floare la butonieră.

Cică un personaj pus de curând pe un post de director la o mină din sudul judeţului a făcut ce a făcut că oamenii nu-şi mai iau foi de boală cu zilele şi săptămânile, ci vin în număr mai mare la lucru. Cârcotaşii au crezut, iniţial, că noul şef s-a pus pe făcut angajări. Însă, se pare că el nu a făcut decât să-i pună piciorul în prag şi să-i sperie pe cei care îşi luau concedii medicale, că îi controlează pe acasă şi dacă nu-i găseşte la pat, îi lasă fără salarii. Şi chiar a făcut cîteva controale, ca să le dovedească ortacilor, obişnuiţi să stea pe foi de boală cu săptămânile, că nu glumeşte. Cică, văzând că noul director vorbeşte serios, şi că riscă să rămână fără bani, ortacii de la mina respectivă şi-au luat lămpaşele şi au început să să coboare zilnic în subteran. Şi, probabil, dacă omul nostru va sta mai mult pe funcţie, activitatea de aici va ajunge, într-un final, la normal.