Gura lumii

Afacerile pot prospera şi în vreme de criză dacă ai fler, dar mai degrabă, susţinerea cui trebuie. Astfel se ghidează şeful unei instituţii care se ocupă de protejarea fondului cinegetic şi forestier dintr-o zonă minieră a judeţului. Respectivul şi-a mărit conturile în acest an cu un sac de euroi, spun gurile rele, bani proveniţi de pe urma defrişărilor ilegale ale unui parchet. Omul a dat verde unui afacerist local, să intre cu tafurile şi drujbele într-o rezervaţie, după cum o cataloghează legea şi să taie esenţe rare şi foarte tari ca rezistenţă. Căutate foarte bine la fabricarea mobilei, la export mai ales, afaceristul şi-a trimis ţapinarii în pădure, cu ordin de ras tot ce este lemn ce se înscrie în cerinţele cumpărătorilor externi. Afacerea nu i-a îmbogăţit doar pe cei doi, se pare, dat fiind faptul că dezastrul se vede cu ochiul liber şi nimeni dintre cei abilitaţi n-a mişcat un deget pentru a-i trage la răspundere.

Un şef peste purtătorii de epoleţi, cunoscut ca o persoană cu legături solide printre interlopii din oraşul care are cei mai mulţi purtători de lămpaşe, spun gurile rele că se iubeşte de mama focului cu o tinerică subţirică, chiar dacă omul este legat de ani de zile. Tânăra, spun aceiaşi cârcotaşi, i-a fost livrată de un traficant notoriu, care n-are nici cea mai mică problemă cu legea. În schimbul protecţiei, pe lângă furnizarea de partenere de pat, traficantul de ţigări plăteşte şi un procent din profit, tot ca taxă de protecţie. Mai bine spus, plătea, pentru că de la o vreme, traficantul s-a înfuriat şi nu mai vrea să cotizeze. Chiar şi aşa, nimeni din structura şefului cu chipiu nu se atinge de el. Motivul este foarte simplu de ghicit, spun cârcotaşii. Traficantul nu şi-a dat bucăţica pentru satisfacerea plăcerilor carnale ale şefului de circă chiar pe degeaba, ci şi pentru a aduna probe compromiţătoare, necesare pentru a-i închide gura.