Gura lumii, 30.05.2018

Deşi s-a întâmplat în veacul trecut, dedesubturile unui tun de milioane tras de un fost şef de fabrică hunedoreană se află abia acum. Cică individul era pe o mână cu furnizorii, care, şi ei erau înfometaţi de bani. Deşi nu erau de la noi din ţară, şeful cel pomenit a găsit limbă comună cu ei. A aranjat un circuit fraudulos al mărfurilor, aşa cum spun procurorii, de vă iau ameţelile dacă vi-l descriem în amănunt. Ideea esenţială a fost că individul completa hârţoagele, ca şi cum mărfurile s-ar fi plimbat prin ţări mediteraneene, ceea ce le dădea plus valoare. Iar surplusul de bani plătiţi din puşculiţa fabricii îi împărţea cu cei care erau la originea mărfurilor. Schemă folosită şi de alţii, spun cârcotaşii, însă nu într-atât de la vedere şi de bănoasă. Milioane ar fi câştigat individul, de dolari pe atunci. Şi, la final, ca în toate cazurile, fabricii i-a pus capac, deşi oamenii aveau nevoie de produsele de acolo ca de aer, mai ales când se lăsa frigul.

O companie de pe piaţa telecomunicaţiilor nu vrea să-şi recunoască ţepele nicidecum. Face abonamente pe bandă rulantă şi încasează taxe în plus pentru aşa-zisele servicii „extra”, deşi acestea nu merg. În orice fel şi chip, angajaţii companiei vor să prostească clienţii că vina e a lor, a aparaturii pe care o au acasă şi a nepriceperii lor de a manevra butoanele. Situaţii, ce-i drept, des întâlnite. Însă, nu chiar de fiecare dată. Sunt printre clienţii companiei şi oameni pricepuţi, puşi la punct cu tot ceea ce înseamnă noutăţile din tehnologie. Tocmai pe aceştia s-a trezit un pezevenchi de pe la compania cu pricina să-i prostească şi nu i-a mers. Una peste alta, zic clienţii indignaţi şi hotărâţi să-şi schimbe furnizorul, nu e prima companie care moare odată cu retragerea abonaţilor.